Oficial, toate sunt în regulă, avem explicaţii pentru tot ceea ce merge prost, ştim care sunt problemele. Doar că sunt prea multe. Iar explicaţiile nu ne încălzesc cu nimic. Faptul că ştim de ce lucrurile nu merg bine ar trebui, teoretic, să ne ajute să luăm decizii pentru a corecta problemele; dar nu se întâmplă aşa ceva pentru că există jocul politic în care unii acuză actuală Putere de incompetenţă pentru că “nu face nimic” iar alţii acuză “greaua moştenire” lăsată de chiar cei care acuză.
Stadionul e în paragină. E un fapt. De ce a fost lăsat aşa? Oare pentru că s-au pierdut nişte fonduri pentru că administraţia nu a vrut să coopereze cu finanţatorii?
Spitalul municipal, care se tot construieşte de vreo zece ani încă nu e terminat. Firma care-l construia a dat faliment şi ar fi tot refuzat să-l predea noii administraţii pentru a se continua lucrările.
Sala Polivalentă din cartierul CFR e tot la nivel de groapă. Şi acolo firma care trebuia să o construiască a dat faliment.
Insula de Agrement s-a împotmolit la mal, pentru că proiectantul nu a ştiut că parcarea pe care a imaginat-o urmă să fie construită peste canalizarea oraşului. Şi acum lucrările sunt oprite şi ne costă două milioane de euro penalizări.
A trecut primăvara şi o parte din vara şi nu s-a pus un strat de asfalt în oraş. Pentru că una dintre firmele care au pierdut licitaţia a contestat-o în justiţie. A pierdut, în final, dar s-a pierdut şi startul asfaltării.
Şoseaua de centură s-a amânat pentru că firma care a câştigat licitaţia a spus că nu o mai poate construi. Deşi autorităţile româneşti s-au dat peste cap că să elimine din cursă companiile autohtone şi să-i facă pârtie firmei turceşti.
Pe strada Mioriţei, constructorul a fost nevoit să intervină pentru a remedia defecţiunile apărute. Măcar e în garanţie şi nu se va plăti nimic, ce se va întâmplă după ce stradă iese din garanţie?
După cum se vede, explicaţii sunt. Ceea ce este total aiurea, însă, e că sunt prea multe lucruri care au nevoie de explicaţii. Într-un context normal, să zicem că 1-2 elemente ar fi acceptabile. Se mai întâmplă. Soarta.
Dar sunt prea multe lucruri care au fost făcute prost sau au ieşit prost. Ceea ce înseamnă că ceva nu a funcţionat în sistem. Sau că sistemul a fost prost gândit. E nevoie de prea multe paranteze care să explice de ce în oraş lucrurile nu merg bine. Într-o ţară normală, confruntaţi cu aceste probleme, oamenii ar decide să lase animozităţile politice la o parte şi să pună mâna la treaba pentru a remedia situaţia.
Dar România nu e o ţară normală, şi toată treaba asta va fi împachetată politic.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
