Un monument pentru victimele accidentului aviatic din 1964

6


– un cetatean din Buhoci incearca sa refaca monumentul ridicat in memoria victimelor unui accident aviatic din 1964

Silviu Iacobeanu, din Coteni-Buhoci, incearca sa afle date despre cei care au pierit in accidentul aviatic produs intr-o padure dintre Chetris si Coteni. El vrea sa ridice, la locul tragediei, un monument pe care sa fie trecute numele pasagerilor si angajatilor Tarom care si-au pierdut viata pe 13 iunie 1964.

“Din declaratiile martorilor, cei de la bord nu au avut nici o sansa. Avionul de tip LI-2P s-a izbit de un stejar secular si s-a rupt in bucati. Si-au gasit sfârsitul in acel accident oameni tineri, inclusiv o mama care a murit cu copilul ei de pâna la un an in brate, incercarea de a-l proteja fiind zadarnica”, povesteste Silviu Iacobeanu.

El a vorbit cu pilotul Constantin Enachescu, fost comandant al Aeroportului Bacau, in vârsta de aproape 90 de ani, care i-a spus ca la bord erau 18 oameni, desi localnicii sustin ca erau 22: “Martorii din Coteni, sat vecin cu locul tragediei, care se aflau la câmp si pe deasupra carora avionul a trecut cu 2-3 minute inainte de prabusire, spun ca acesta facea un zgomot ciudat, ca a atins cu elicea un copac din vârful dealului, apoi si-a continuat drumul haotic spre sfârsit.”

O singura persoana a scapat, asta datorita faptului ca a pierdut cursa.

Silviu Iacobeanu afirma ca avionul a fost gasit de un padurar si doi ciobani, iar “dupa o ora de la prabusire au inceput sa apara autoritatile, salvarile etc.

Zona fiind la acea vreme greu accesibila, transportul cadavrelor si a epavei s-a facut cu ajutorul carutelor localnicilor si s-a desfasurat pe parcursul a doua zile. Cadavrele si epava au fost duse la Bucuresti.

La locul respectiv a fost construit un monument din beton cu placa de marmura pe care erau scrise numele celor decedati si data prabusirii, având alaturi o cruce de stejar inalta de 2 metri si o pala dintr-o elice.”

Mai exista, acum, doar crucea, cadrul metalic si baza monumentului. Crucea era gata sa se prabuseasca, dar Silviu Iacobeanu a reparat-o cât de cât.

“Pâna acum 10-15 ani, aici veneau rudele celor decedati si la data la care s-a produs accidentul faceau parastas, explica acesta. Vârsta inaintata si distanta mare sunt motivele pentru care azi nu mai vine nimeni. Eu si familia mea mergem cât de des putem si aprindem o lumânare in memoria celor care au murit.

Tristetea evenimentului e compensata de pitorescul zonei: stejari seculari si un pârâu care incadreaza locul catastrofei”, spune barbatul. El s-a adresat Tarom, dar apeleaza si la bacauani cu rugamintea de a-l ajuta sa reconstituie lista pasagerilor, pentru a trece numele lor pe viitorul monument.

De la Tarom, de la alte firme si de la autoritati spera Iacobeanu sa primeasca si un sprijin financiar cât de modest. Ce doreste, insa, in mod special este sa afle date despre victime, caci monumentul se va face, sustine barbatul din Coteni.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

6 COMENTARII

  1. nici nu stiu cum sa definesc sentimentul pe care mi l-a imprimat articolul: pe de o parte, tristete legata de soarta acelor oameni…pe de alta parte, o nespusa bucurie ca mai sunt oameni de tipul domnului Iacobeanu.

  2. Un om absolut deosebit, un adevarat crestin care merita tot respectful si sustinerea. Merita mediatizata pe plan national efortului acestui om de isprava, am sa ma ocup de asta. Poate ca Primaria din acea localitate ar trebui sa se trezeasca din nesimtirea care e dovedita de faptul ca iata, un om oarecare e nevoit sa faca ceea ce autoritatile, biserica mai ales ar fi trebuit sa faca de multa vreme.

  3. Capitanul aeronavei era Eugen Nichita. Nascut pe 4 martie 1934. Insurat la data decesului cu Aurelia si avand o fata de doi ani, Irina.

    Multumiri din inima d-lui Silviu.

  4. Ma bucura aceasta initiativa!
    Bunicul meu a murit in acest accident, fiind unul dintre pasageri.
    Nu l-am cunoscut decit din poze, tatal meu avind atunci doar 16 ani…
    Stiu ca zborul era pe ruta Iasi-Bacau-Baneasa.
    Dumnezeu sa-i odihneasca!
    Cum pot lua legatura cu dl. Iacobeanu?
    Multumesc!

LĂSAȚI UN MESAJ