Un genocid uitat

0


„Lumea libera” s-a indignat de fiecare data când se produceau crime in masa si a cerut masuri, pedepse si compensatii. Intr-un singur caz, insa, nu doar ca „lumea libera” a tacut, dar a mai si aprobat masacrul: genocidul din Indonezia, din anii ‘65-’66.

Dupa o lovitura de stat esuata, organizata de un grup numit „Miscarea 30 septembrie”, Armata da vina pe pe Partidul Comunist, unul din pilonii pe care se sprijinea presedintele Sukarno, si care este scos in afara legii.

Celelalte doua forte – Armata si Islamul – isi unesc puterile pentru a prelua conducerea insa e nevoie de eliminarea comunistilor. Partidul Comunist Indonezian (PKI) era al treilea din lume ca numar de membri. Sukarno crease o coalitie – (Nasakom – nationalism, religie si comunism), intre Armata, Islam si PKI cu care dorea sa guverneze tara. Insa, cresterea influentei PKI si eforturile partidului de a realiza reforma agrara au atras antipatia marilor proprietari de pamânturi si a clericilor musulmani, care-si vedeau amenintata pozitia sociala.

Armata a reusit sa convinga, printr-o abila campanie de presa, atât populatia cât si opinia publica internationala ca PKI a organizat puciul. Armata a inceput sa epureze conducatorii militari si civili banuiti ca simpatizau cu PKI.

Suporterii lui Sukarno din Parlament si Guvern au fost epurati si ei. Conducerea PKI a fost arestata iar unii membri executati rapid. 10.000 de activisti si lideri ai PKI sunt arestati in Jakarta si in provincia Jawa Barat. Generalul Suharto incepe sa conduca tara. In octombrie au loc primele masacre.

Armata incepe sa organizeze si sa antreneze grupuri de civili pentru a „ucide comunistii”. In alte zone, locuitorii nu mai asteapta sa fie organizati de Armata si incep, din proprie initiativa, sa-i omoare pe membrii sau simpatizantii PKI. Catre finalul lunii, intra in actiune si grupurile de musulmani care vâneaza “ateii” din PKI.

Daca in unele locuri comunissii si simpatizantii lor erau cunoscuti, in altele, militarii cereau o lista de la capetenia satului. In Jakarta, o lista cu 5.000 de nume de comunisti a fost furnizata Armatei de catre Ambasada americana. Nu au fost ucisi doar comunistii, ci si membri ai Partidului National Indonezian sau persoane care nu aveau nici o legatura politica.

In unele zone au fost ucisi chinezi pe motiv ca regimul lui Sukarno se apropiase prea mult de China; in alte zone preoti crestini si profesori au fost ucisi de tinerii musulmani. Executiile se realizau prin impuscare sau decapitare. Corpurile erau, apoi, aruncate in râuri. Reactia internationala a fost diferita. In vreme ce tarile comuniste au protestat si au incercat sa atraga atentia asupra genocidului, Vestul s-a facut ca nu vede.

Documente recente indica faptul ca SUA, Anglia, Australia si alte tari occidentale au fost implicate in evenimentele din 1965, inclusiv in masacre. Se estimeaza ca in genocid au murit peste 500.000 de persoane.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ