Un bildungsroman, o expozitie, un raspuns

0

Viorel Savin n-are pace. Zamisleste pe banda rulanta proiecte editoriale, apoi, persuasiv si cu o mare celeritate, cauta si gaseste parteneri de gând pe care-i subjuga frumos in numele unei idei care, in hainele de gala ale spiritului, va cuceri apoi publicul. Proiectul Nicu Enea, provocare minunata pentru universul esteticii – si nu numai – este o aventura in care, sprijinit de spirite din toate zarile fiintarii, Viorel Savin s-a aruncat cu mare folos, in 2015, oferindu-ne ,,Pictorul Nicu Enea (,,Viata alcatuita din scrisori, articole si poze”, Ateneul Scriitorilor), precum si ,,Nicu Enea, album monografic”, Babel, editia a II-a, revazuta si adaugita).

Aceasta rara capacitate a lui Viorel Savin de a cuceri suflete care armonizeaza fericit cu tintele sale editoriale contrazice un adagiu pe care acesta l-a inserat in albumul monografic amintit: ,,Cu trecerea anilor, prieteniile se obtin din ce in ce mai greu, insa dusmaniile, din ce in ce mai usor”. Adagiul, care are aura de lamento cioranian, este, in acest context, un elevat alint existentialist viorelsavinesc. ,,E mult de invatat din exemplul Nicu Enea”, scrie Viorel Savin. Astfel, cele doua volume nu cuceresc doar prin perspectiva estetica, acaparatoare, ci si prin dimensiunea etica a pildei de viata pe care ne-o ofera pictorul. Generos, sponsorul albumului monografic, S.I.F. Moldova, noteaza in preambulul acestuia faptul ca aceasta aparitie editoriala este o ,,lucrare reprezentativa pentru arta bacauana”.

Credem ca albumul este mai mult decât atât, fiind reprezentativ, fie si numai ca o restituire in care uneori ineditul este cuceritor, pentru arta româneasca, in general. Viorel Savin, fost (si) custode al casei memoriale in care a fiintat pictorul, ne restituie un Nicu Enea in dubla ipostaza: Artistul si Omul. Omul Nicu Enea este admirabil. Scrisorile sale catre parinti sau logodnica / sotia Elvira sunt de-a dreptul emotionante. Epistolarul este un poet cu sufletul inchiriat unui destin care nu poate fi incarcerat intre gratiile niciunui algoritm. Artistul este surprins minunat de F. Aderca: ,,Cu d. N. Enea intri intr-o lume aidoma cu aceea pe care a vazut-o Gulliver in tara Uriasilor”. ,,Pictorul Nicu Enea (,,Viata alcatuita din scrisori, articole si poze”), in care-l intâlnim mai ales pe OMUL Enea, este un captivant bildungsroman postmodern, fiind, de departe, cea mai reusita poveste pe care cineva a depanat-o despre artist. ,,Nicu Enea, album monografic”este, mai ales, o expozitie permanenta de pictura pe care Viorel Savin o deschide, cu generozitate, in casele noastre.

Viorel Savin este indragostit de Nicu Enea. Il iubeste cu patima dramaturgului coplesit de universul care l-a inspirat in zamislirea a doi metafizicieni: o batrâna care sta la o voroava de poveste cu hotul. Intr-o dedicatie pe care mi-o face pe unul dintre volumele amintite, Viorel Savin, nonconformistul, ma (se) intreaba: ,,Cine sunt eu?”… Esti un om caruia, in singuratatea cea fericita a Luncanilor, ii pasa de Istorie, de Valoare, de Suflet. Molipsesti usor cu entuziasm, dar, daca uneori dai gres cu persuasiunea, apuci lumea de guler, o pui la colt, o zgâltâi, ii scoti decent limba, o faci sa se simta doar un spectator marginit al frumoaselor povesti de dragoste ale vietii. Esti un patimas al neastâmparului estetico-literar, un Don Quijote care crede nu doar faptul ca el a inventat morile de vânt ale iluziilor.

Este convins de gândul ca toti trebuie sa fim cuceriti de pelerinajele donquijotesti. Vrajitor de iluzii, ai dat totusi un bobârnac fericit unei sirene otravite: politica. Esti inamicul de idei al unora dintre putinii mei prieteni, dar niciunul dintre acestia nu mi-a reprosat ca-ti pun la butoniera ta de senior al slovei flori salbatice gravide de inocenta, viorele culese de pe coclauri. Esti o pacoste draga care vrea ca toti ceilalti sa marsaluiasca nonstop in ritmul tau, iar când unul revendica popasul, te zburlesti de parca ai fi vreo zeitate luncaniana nestiuta a non-repausului. Esti un prunc peste care s-au asezat niste ani frumosi, dar carora, din fericire, nu le simti povara. N-as vrea sa ramânem doar amândoi pe-o insula pustie. Te-ai declara si-acolo imparat si m-ai obliga sa devin uzurpator.

Ai infinite rezerve de vitriol estetico-polemic. Esti omul pe care nu mi-l doresc inamic. Dar daca destinul ar arunca astfel zarurile, te-as face mart cu armele tale. Tu ai cel putin o farâma de dragoste pentru oameni, chiar si atunci când esti cu verbul neiubitor la beregata lor. Pâna si Achile cel iute de picior a avut o vulnerabilitate… Ce mai tura-vura: esti Viorel Savin.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ