Seceta le-a stricat afacerile si culegatorilor din flora spontana. Prin piete, abia daca zaresti o data pe la doua – trei la saptamâni câte un culegator de prin padurile de la munte. Iar, când apare, e o adevarata comoara pentru gospodine. Am intâlnit zilele trecute un astfel de comerciant ambulant prin Piata Sud. Isi etalase strategic o gramada generoasa de ciuperci din specia denumita popular Galbiori (Cantharellus cibarius) sau Bureti galbeni.
Nuantele stridente, vii, ale apetisantilor galbiori nu aveau cum sa nu-ti atraga atentia, mai ales daca esti un fan al retetelor cu galbiori carnosi si usor „piperati” cu miros si gust ca de caisa. Ciprian, de 35 de ani, e din Berzunti si de la trei ani culege ciuperci. Le stie ca pe propriile buzunare. Spune ca a fost plecat vreo câtiva ani prin Italia, ca muzician.
Le cânta la acordeon strainilor, pe strada. Câstiga bani frumosi, zice el, vreo 40-50 de euro, de dimineata pâna seara. Dar, cu caldura asta, n-au mai mers treburile. A venit in tara, unde zice ca nu prea e de trait. A avut norocul sa gaseasca, adânc, in padurile de la munte, câteva sacose pline de galbiori. Si-a adus la oras si fetita de 11 ani, Andreea, sa-l ajute cu marfa.
„Nu prea se mai gasesc, pentru ca nu a plouat si nu au crescut. De aia se culeg greu, pentru ca le gasesti una acolo, alta acolo. Cine stie cumpara, cred ca am dat vreo 20-30 de kilograme pâna acum. Si mai am”, spune tânarul culegator. Pretul este unul prohibitiv, de asteptat, data fiind seceta cumplita din aceasta perioada: 15 lei kilogramul. Si sunt multi care platesc pretul acesta. „Sunt foart gustosi. Afara, sunt mult mai apreciati. Se cumpara si cu 30-50 de euro kilogramul”, povesteste un târgovet care parea interesat de gramada galbena.
„Piciorul caprei se numesc in zona noastra. Sunt foarte gustosi. Se spala, se fierb in apa cu putin ulei, toci si o ceapa, apoi un pic de usturoi, la urma. Deosebit. Lasi carnea pentru asta”, ma incredinteaza o gospodina mai in vârsta. Lumea din piata se plimba, se opreste in fata gramezii galbene, atinge buretii (unii ii si adulmeca, rememorând amintirile din copilarie) si isi continua drumul printre tarabe cautând variante mai ieftine pentru un prânz copios.
