Trei copii nevazatori, integrati cu succes in sistemul public al invatamântului de masa

Premiera pentru judetul Bacau

7


Pentru prima data in istoria invatamântului public de masa din judetul Bacau, trei copii nevazatori au fost integrati, in anul 2016-2017, intr-o scoala normala. Performanta a fost inregistrata de o mâna de oameni din municipiul Bacau, dupa ani de constiincioase demersuri, lupte cu legislatia si mentalitati deopotriva.

„Când intram in clasa, ne dezbracam civilizat, ne punem hainele in cuier, ne asezam frumos in banca, deschidem usor gentile, scoatem usor, sa nu se strice, laptopul, incarcatorul, mouse-ul si le punem cu mare bagare de seama pe masa. Apoi, ne pregatim de mate, româna, istorie, geografie etc. Când suna clopotelul, cu mare bagare de seama…”.

Exact ca intr-o poveste cu a fost odata ca niciodata, Fernando Paul, un baietel in clasa a V-a, ne invita sa luam parte la o zi de scoala normala, din viata sa. Mai exact, din viata sa si a prietenelor lui, Stefania si Corina, cei trei scolarei fiind primii copii nevazatori din judetul Bacau care, din septembrie 2016, urmeaza cursurile in sistemul public de invatamânt de masa, respectiv la Scoala „Alecu Russo” din municipiul Bacau.

Pentru ca cei trei sa poata invata in aceleasi conditii ca si colegii lor vazatori a fost nevoie de ani de zbucium si lupte cu mentalitati, sisteme, birocratie deopotriva. Nici acum lupta nu s-a sfârsit, cei trei micuti neavând nici pâna in prezent certificatele de orientare scolara, lucru care se va petrece, spera conducerea unitatii de invatamânt, undeva in luna decembrie. Cu toate acestea, micutii isi vad de scoala constiincios, cu o bucurie de nedescris si, cum ar spune „micutul Creanga” – cum este alintat Fernando pentru darul sau de a povesti – „cu mare bagare de seama”…

Fernando, Stefania si Corina au urmat clasele I-IV, pe hârtie, tot in sistemul de invatamânt public de masa, fiind inscrisi insa, la Scoala Speciala „Maria Montessori” din Bacau, abia odata cu clasa a V-a reusindu-se, prin transfer, integrarea lor la Scoala „Alecu Russo”, lucru petrecut gratie unui ambitios proiect al Asociatiei de Sprijin pentru Parinti din Bacau, reprezentata de Adriana Rosu, care si-a gasit in unitatea de invasamânt amintita, un partener de nadejde.

„Asociatia in parteneriat cu scoala a implementat, in anul scolar 2015 – 2016, proiectul Bucurii pentru si despre copii, in cadrul caruia au fost doua activitati importante având ca scop familiarizarea copilului vazator cu spatiul si particularitatile copilului cu deficienta senzoriala de vaz. Copiii au participat la concursuri de orientare, cultura generala etc., copiii din scoala noastra fiind foarte impresionati de copiii nevazatori, foarte deschisi, manifestându-si dorinta de a-i avea colegi de clasa”, ne-a povestit Ramona Cioarec, consilier scolar Scoala „Alecu Russo” din Bacau.

Cei trei elevi cu deficiente sensoriale de vaz, de la „Alecu Russo” sunt, alaturi de alti copii cu aceleasi particularitati, beneficiari ai Centrului Norocel din cadrul Asociatiei Sprijin pentru Parinti, echipa de aici fiind si cea care, de ani, duce o munca asidua, dar extraordinar de frumoasa, pentru drepturile copiilor nevazatori la scoala, mobilitate si integrare in comunitate.

„Fata de anul trecut, lucrurile au evoluat la Norocel, trei dintre norocei fiind, iata, incepând cu clasa a V-a, in premiera, la Scoala «Alecu Russo». Alti sapte dintre copiii nevazatori care anul trecut erau in clasa a II-a, respectiv a IV-a pe curricula invatamânt special urmeaza acum curricula normala, la Scoala Gimnaziala Speciala «Maria Montessori», iar cinci noi gâgâlici, cu vârste intre 3 si 8 ani vin la Centrul Norocel”, ne-a spus Adriana Rosu, presedintele Asociatiei Sprijin pentru Parinti Bacau.

Integrarea

Cu mult peste asteptarile tuturor, integrarea celor trei copii in colectivul clasei a V-a de la Scoala „Alecu Russo” s-a petrecut rapid si… excelent. Mentalitatile au fost cu succes depasite in urma interactiunilor dintre copii, gratie proiectului amintit petrecut cu un an inainte, astfel ca atât copiii vazatori, cât si parintii acestora, nu doar ca i-au primit cu bucurie pe Fernando, Stefania si Corina, dar si-au aratat si disponibilitatea de a sprijini accesul acestora la ore, ori de câte ori ar fi nevoie. Speriati usor de schimbare au fost chiar si cei trei copii si familiile acestora, dar totul a revenit la normal din chiar prima zi de scoala. Dintre toti insa, emotiile cele mai mari le-au avut cadrele didactice de la „Alecu Russo”. Ne-au povestit despre asta, diriginta clasei, consilierul scolar si directorul unitatii de invatamânt.

„Este foarte bine! La inceput, am avut temeri cu totii, si noi, si copiii, si parintii si echipa de la Montessori. Ne-am pus, desigur, problema «cum va fi», dar acum suntem incântati de modul de integrare. Cadrele didactice s-au acomodat foarte repede, parintii sunt foarte deschisi, copiii, la fel. Suntem incântati de cum s-a petrecut totul. Cei trei copii au fost exceptionali din prima zi”, a spus prof. Elena Rosca, directorul Scolii Gimnaziale „Alecu Russo”.

De aceeasi parere este si diriginta clasei in care invata Fernando, Corina si Stefania, mai mult, profesorii sunt incântati de educatia si cunostintele elevilor, cei trei ajutându-i in mod real pe cei dintâi sa treaca peste anumite temeri legate in principal de comunicare – „eram speriati ca nu cunoastem limbajul Braille!”.

„Ne-au depasit, pur si simplu, toate asteptarile, sunt extraordinari, iar la limba si literatura româna sunt printre primii”, marturiseste Alina Camil, diriginta clasei in care invata, din acest an scolar, cei trei copii.

„Copiii au o capacitate de adaptare extraordinara, sunt foarte ambitiosi, foarte buni. Au invatat perfect sa scrie la calculator si, la evaluare, personal, am plâns de emotie când am vazut ca au avut la literatura o singura greseala, iar aceea NU din nestiinta. Au tastat Eminescu cu «e» mic…”, a spus Ramona Ciarec, consilierul scolar al unitatii de invatamânt. Mai mult, marturiseste consilierul scolar, si o altfel de minune s-a petrecut odata cu intrarea Corinei, a Stefaniei si a lui Fernando in colectiv: „De când interactioneaza intre ei, am descoperit, pur si simplu, talente si abilitati extraordinare si care, probabil, ar fi ramas ascunse noua, la copiii vazatori”…

Adaptarea clasei

Pentru ca cei trei copii nevazatori sa poata urma cursurile la „Alecu Russo” a fost nevoie, evident, si de adaptarea spatiului de clasa. O clasa la parter, aproape de iesirea din unitate, cu acces lejer catre biblioteca si grupul sanitar. Copiii stau in primele doua banci, lânga iesirea din clasa si sunt in permanenta insotiti de un instructor specializat – profesor educator. Elevii au tot instrumentul didactic necesar potrivit nevoilor lor: laptopuri, audiobook-uri etc.

„Cu sprijinul Fundatiei „Cartea Calatoare”, in speta al domnului Mircea Bucur, s-a asigurat copiilor de la Norocel transformarea manualelor in audiobook si format mp3. ONG-ul a asigurat materialele necesare copiilor in sensul ca unele din ele au fost predate parintilor acestora inca din vara, altele urmeaza a fi transferate catre copiii nevazatori care au trecut pe curricula normala, la Scoala «Maria Montessori», iar pentru cei din invatamântul de masa, s-a asigurat dotarea clasei cu pupitre si scaune (pentru toti copiii clasei), logistica si materialele necesare imprimarii temelor, a lucrarilor de control si psihopedagogul ce ii insoteste la ore.

Dupa ora 12, activitatea celor trei scolari se continua la Norocel unde se ia prânzul, se fac temele si… de mai ramâne ceva timp, ne si jucam”, a spus Adriana Rosu, Centrul Norocel.

Ce s-ar fi intâmplat daca…

Cu implicarea, de ani, in mod constant, a echipei de la Asociatia Sprijin pentru Parinti – Centrul Norocel in atragerea, pe lânga autoritatile publice locale, de parteneri credibili si deschisi din comunitate – in cazul de fata Scoala „Alecu Russo” si Scoala Gimnaziala „Maria Montessori” -, in Bacau se intrevede, in sfarsit, pavarea unui drum al normalitatii, in mod ironic, nevazut pâna acum, tocmai de catre multi dintre cei cu vedere.

Daca nu ar fi fost asa cum ESTE, povestea lui Fernando, a Stefaniei si Corinei ar fi fost identica, stiuta dar neconstientizata, ca a foarte multor alti copii cu deficiente senzoriale de vaz. Cei trei, la vârsta de 11 ani, ar fi fost „smulsi” de lânga parinti pentru a putea beneficia de educatie scolara la o institutie specializata, departe de casa.

„Cei trei, daca n-ar fi fost acum aici, ar fi fost la Târgu Frumos, la Centrul Scolar pentru Nevazatori. Parintii nu au vrut sa-si lase copiii atât de departe pentru ca ei ar fi trebuit sa ramâna pe perioada anului scolar acolo. La vârsta aceasta, separarea copiilor de parinti nu este benefica. In ceea ce priveste scoala noastra, acum facem eforturi pentru initierea si organizarea aici a unui fel de program after-school pentru copii”, ne-a mai spus Ramona Cioarec, consilier scolar.

Plini de lumina, constiinciosi, ambitiosi, foarte optimisti, Fernando, Corina si Stefania se declara incântati de tot ce li se intampla. Toti trei sunt pasionati de literatura – obiectul preferat si, desi la inceput le-a fost un pic mai greu cu matematica, acum se descurca foarte bine. Sunt fericiti. „Intelegem ce ni se explica si ne place”, spun ei. Parintii „noroceilor” sunt insa, dintre toti, poate cei mai fericiti. Nu vor sa se gândeasca ce s-ar fi intâmplat daca toate acestea n-ar fi fost posibile…

In anul scolar 2016 – 2017, la Scoala Gimnaziala „Alecu Russo” din Bacau, in afara de cei trei copii cu deficiente senzoriale de vaz, figureaza inscrisi inca 14 copii cu Certificate de Orientare Scolara.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

7 COMENTARII

  1. Un sincer bravo si felicitarii din toata inima. Este bine ca in invatamintul romanesc incep sa apara semnele de schimbare si de normalitate, iar rezultatele mai mult decit imbucuratoare.

  2. Felicitari pentru initiativa! O remarca si o intrebare: la Tirgu Frumos nu este Centru Scolar pentru Nevazatori ci Liceul Special „Moldova” (liceu cu internat, cu program normal – teste nationale, bac etc.). Intrebarea: in articol scrie ca cei 3 elevi sunt insotiti permanent de profesor-educator, in cazul acesta cand si cum isi formeaza autonomia (personala si sociala). Si inca ceva …. este buna tehnologia dar, manuale DOAR in format audio book si mp3 … daca „moare” laptopul – se descurca sa scrie si sa citeasca braiile?

    • Am si eu niste atrebari ptr domnul cu Tirgul Frumos Aveti copii Unde iati duce la scoala de la varsta aceasta ?Pe ce lume traiti /Nu vedeti ce se intampla la scolile pentru copii cu dezabilitati an toata tara ? Sau nu e copilul dv sau nepotul Ce ziceti Aveti vriun interes ? Ce ziceti?Si mai am o singura antrebare Dv stiti sa scieti in braille sau sa cititi?Sau sa scrieti pe leptop legat la ochi ?Si asta era cea mai mare antrebare Cine au hanticap ?Acesti angerasi ?Sau noi ?Din suflet as vrea sa imi raspundeti

  3. Da, copiii au invatat să citească și să scrie în sistem Braille. Învățământul primar a fost parcurs doar în braille cu un profesor psihopedagog nevăzător. La fel ca și elevii de la Târgu Frumos, au dat toate evaluările naționale (clasa a II-a și a IV-a) în braille. Apoi, testele au fost transcrise in negru (scrisul specific persoanelor văzătoare) după care au fost evaluate de către cadrele didactice din învățământul de masă. Autonomia personala este formată corespunzator varstei iar Noroceii participă la toate activitățile extracurriculare care se desfășoară la nivelul clasei și a ONG-ului, activități care vizează și formarea abilităților sociale. Asa cum la Asociație, pentru învățarea spațiului și formarea de harți mentale a fost nevoie de ceva vreme, considerăm că în anul școlar 2016 – 2017 prezența profesorului – educator însoțitor este necesară atât pentru buna dezvoltare și întegrare a copiilor cât și pentru învățarea celor din jur cum anume să se poarte cu o persoană nevăzătoare. Daca ne „moare” tehnologia nu va fi nici o problemă pentru copii, se intorc la tăblițe și punctatoare sau mașinile de scris braille (aflate în dotarea ONG-ului) și tot vor învăța. Un inconvenient ar fi zgomotul pe care acestea le creaza, dar asta e o altă poveste. Oricum, până în momentul de față nu am avut astfel de probleme și sperăm să nu avem.

    • Ma bucur sa aud asta. Din pacate infomatia din articol nu era foarte clara si lasa loc de mai multe interpretari.
      Stiu ca primii pasi sunt dificili, mai ales cand este vorba de a schimba mentalitati, asa ca … inca o data FALICITARI!

  4. Am si eu niste atrebari ptr domnul cu Tirgul Frumos Aveti copii Unde iati duce la scoala de la varsta aceasta ?Pe ce lume traiti /Nu vedeti ce se intampla la scolile pentru copii cu dezabilitati an toata tara ? Sau nu e copilul dv sau nepotul Ce ziceti Aveti vriun interes ? Ce ziceti?Si mai am o singura antrebare Dv stiti sa scieti in braille sau sa cititi?Sau sa scrieti pe leptop legat la ochi ?Si asta era cea mai mare antrebare Cine au hanticap ?Acesti angerasi ?Sau noi ?Din suflet as vrea sa imi raspundeti

LĂSAȚI UN MESAJ