GALERIE FOTO

„Intrarea” a costat 50 RON, bani cu care am cumparat dreptul de a le fotografia tabara. De a viziona spectacolul. Cu tiganii negociezi si „trasul in poza”. Am platit, ca semn de buna purtare, dupa care ne-am facut curaj si am intrat in poiana. Bulibasa nu era acasa. Era plecat cu treburi. In tabara alcatuita din 22 de coviltire demontate de pe carute si asezate in chip de adaposturi supravietuiesc – aflam de la Carolea Stanescu – cateva zeci de suflete, barbati si femei, la care se adauga „puradeii” de rigoare. La tigani imparteala e simpla. La fel si diviziunea muncii. „Suntem 22 de barbati si 22 de femei. Plus cate 7-8 puradei de caciula. Daca nu eram asa de multi nu stateam aici”, spune Carolea bucuros mai mult de banii primiti, decat de oaspeti. Vorbeste la fel de stricat ca dintii pe care, de bine de rau, ii mai are-n gura. Noaptea e… bezna. Noroc ca mai aprind focul in cele 4 colturi ale taberei. „N-avem curent, facem focu’ in colturi. Dupa numar zici ca suntem capatuiala. Sunt lupi noaptea, da’ si noi suntem multi”, se umfla in pene tiganul. Pe toti ii cheama Stanescu, dar niciunul nu e poet. Au „indeletniciri” diferite, iar unii dintre ei cresc o mana de gaini prin poiana. Provenienta pasarilor e necunoscuta, dar tiganii se jura ca nu le-au furat, ci au facut troc: au dat tigai si cazane pe ele.
Paraleu mestereste un alambic. Totul e negociabil, asa ca alambicul poate costa 10 milioane, 12 milioane sau cat o fi, in functie de numarul de zile necesare fabricarii lui. „Pretul e nigociabil”, anunta mesterul intr-o pauza de ciocanit.
Par ai nimanui. Aduna fier vechi, il valorifica, banii castigati fiind cheltuiti pe mancare pentru copii sau – de ce nu – tuica pentru barbati. Pentru ca-s nomazi nu se „invechesc” intr-un loc. Poiana ii va gazdui pana la sfarsitul lui iunie, dupa care vor migra – cu catel, purcel si puradel – in alta… poiana. „Este contract cu bulibasa, avem contract cu paduraru’. In 3 luni de zile consumam satul. Vorba ceea, o stii matale: «Mai tigane arde satu’, nu-i nimic ma mut in altu’». Coviltirele le punem pe caruta si nu ne-ntreaba nimeni unde mergem”, povesteste Carolea. Plecam si noi din padurea nesfarsita de la Ungureni, unde – la fantana de pe partea stanga cum mergi inspre comuna – poti zari, cine stie pentru cata vreme, o tabara de tigani nomazi. Stiu de unde vin – Darmanesti – dar aproape nimic despre incotro se vor duce.
Lucian Bogdanel


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ