Tic-Tac! Vine prohibitia!

0


Se bifeaza zilele din calendar. Mai putin de doua saptamâni pâna când pescuitul va fi interzis, pentru o perioada de saizeci de zile, la toate speciile de peste.

Astfel, potrivit Ordinului de prohibitie a pescuitului pentru 2016, publicat in Monitorul Oficial, „se instituie masuri de prohibitie pentru pescuitul în scop comercial, recreativ-sportiv si familial al oricaror specii de pesti, crustacee, moluste si al altor vietuitoare acvatice în habitatele piscicole naturale, pe o durata de 60 de zile, în perioada 10 aprilie – 8 iunie.”

Pentru pescarii de apa curgatoare nu mai este timp de pierdut. Acumulatorii nu vor rezista pâna in vara. Vine insa momentul de vârf pentru baltile private…

Alti bani, alta distractie! Zilele acestea, vremea, devenita din ce in ce mai frumoasa, a umplut lunca Siretului cu pescari. Cum a crescut mercurul in termometre, lacul de la Beresti s-a si animat. Si vegetatia se umple de verdeata. Nu mai zic de pasari.

Pescarul Ioan Stamate semneaza de multi ani condica de prezenta, fidel acestor locuri.

 Tic Tac! Vine prohibitia!
Coada lacului Beresti

Mai bine e… unde sta vecinul

„Cam asa se-ntâmpla. Miercuri am stat pe malul celalalt, si sarea pestele in partea asta. Acuma stau aicea si uite-l cum sare acolo! Da’ nu-i o problema daca nu prind. Vin aici pentru ca e tare frumos. Uite! Am doi bibani si-o babusca. Am prins mai multi dar i-am dat in apa. Am mai dat si unui baiat, sa bage-n cârlig… de-un biban, de-o stiuca.” Nenea Stamate a lucrat la CPL, la combinatul de mobila, pâna in doua mii. Apoi a plecat in Italia, unde a mai muncit zece ani. Acum s-a intors acasa, cu sanatatea afectata. Mai are pâna sa implineasca saptezeci de ani. Iesitul in natura e antibioticul, bucurându-se din plin de timpul liber si vechea pasiune.

 Tic Tac! Vine prohibitia!

Sade pe un bolovan maricel, la buza apei, urmarind neclintirea celor doua plute. Priponite… doua vergi, de patru si sase metri lungime. Una-i pentru beldita, cu cârlig de saisprezece. Din când in când … mai prinde si peste. Deschis la vorba, n-are insa stare. Pastreaza atentia distributiva. Se simte apartinând zodiei, leu.

 Tic Tac! Vine prohibitia!

Daca ar fi sa facem o statistica, despre ce urasc mai mult pescarii, braconierii se situeaza inaintea prohibitiei, si inaintea vremii nefavorabile. „Poveste veche. Nu-mi spune mie de braconieri. M-am si batut cu ei. Era sa ma taie cu toporul. Putin mai incolo, cam in dreptul unde e balta. Nu era atunci a lui Iacobov. Eram cu un prieten de-al meu, care era medic veterinar. Era sa-l omoare. Cincizeci de oameni la pescuit pe balta si numai doi in barca, cu topor, sa sara la noi. Ca le-a zis de ce pun plasa. Nu s-a bagat nimeni! Nu mai povestesc ce-au patit!” Ofteaza a lehamite.

„Era balta noastra!”

Incerc sa aflu cum ii spun pescarii zonei in care ne aflam. „Aici suntem putin mai jos de Orbeni. E coltul Siretului. In partea asta, la deal, e balta «La vacarie». Mai sunt si altele pe malul asta. Unde pescuiam acum cincizeci de ani au intrat niste calugari si au ingradit. Sunt nacajiti saracii. Cresc porci, cresc oi, vaci. Unde-i foisorul ala, la vreo cinci sute de metri. Acolo! Ii spune acum balta «La Maria». Veneam cu socrul meu si prindeam peste la greu. Era balta noastra. Intra crap mare, dar nu la mine. N-am rabdare sa stau la boaba de mamaliga, sa dau la crap. S-a chinuit un alt prieten de-al meu sa ma invete. N-am vrut sa invat. Pun un viermisor sau o râma si stau pe mal si o ora cu mâncarea in cârlig. Intra el ceva. Din saptezeci si doi platesc permis.”

 Tic Tac! Vine prohibitia!

Credeam ca am in fata mostenitorul unui fost proprietar de lucii de apa. Uitasem de ideea de proprietate socialista, cu bunurile care apartineau intregului popor. Aveam sa aflu ca „balta noastra” era locul preferat de bacauanii care lucrau in schimbul doi, „fugiti” din oras cu personalul de Galati de la ora trei. Din gara Orbeni, pe intuneric, ajungeau aici. Geana zorilor ii prindea cu betele in apa. La ora sapte, dupa doua ore fructuoase, plecau inapoi. Duminica n-aveai loc. Ioan Stamate face la fel si astazi. Merge cu trenul. „Din gara, de la Orbeni, vin pe jos, ca sa fac miscare. Doar am un alt prieten cu masina, care ma roaga sa merg cu el. Il refuz. Si-asa mi-a crescut… «balonul»! Dar nu-i departe. Sunt vreo trei kilometri. De multe ori plec pe jos de aici pâna la Racaciuni, la baraj. Sunt vreo sapte pâna acolo. Si mai fac inca vreo patru kilometri pâna la gara din comuna.

Atunci e STAS! Uite ce frumoase sunt lebedele astea! Un stol zboara razant cu apa, gata de amerizare. Le gratuleaza cu umor: Dragele de ele! Au scapat pentru ca nu sunt bune de mâncat! Au vreo zece kile fiecare!?” Problema nu e cu mersul pe jos ci cu câinii de pe lânga stâne, care se aduna si te hamaie când te vad de unul singur. Pastreaza in rucsac, pentru orice eventualitate, o bucata de pâine. Este perfect de acord cu perioada de prohibitie. „Mie nu-mi place pestele si nici icrele. Imi place doar sa-l prind. Când nu am mai mult sa-i duc Victoritei, sotiei, ii dau drumul inapoi in apa. Mai ales ca nici ei nu-i place sa-l curete, doar sa-l manânce. E specialista la gatit. Pestele trebuie lasat sa se inmulteasca. De asta nu-i suport pe astia care baga curent sau plase.”

„Isi cata locul. Da la guma!”

Cam din sfert in sfert de ora, prin spatele nostru trece un pescar. Are o varga si o lanseta in cumpana, pe umar. De la varga a scos primul tronson, folosindu-l ca pârghie de gradul unu, pentru sacosa din rafie atârnata in spinare. Sapca neagra, din piele, pe cap. Mai schimba o vorba in doi peri cu Nea Ioan si-si vede de rond. Intreb ce-i cu el. „Isi cata locul. Da la guma!”Aici intervine diferenta dintre pescuitul la rapitor, stând in fund, asteptând ca bibanul sa vina la râma, si pescuitul cu voblere, naluci sau twistere (bucati de silicon colorat ce imita pestisorul).

 Tic Tac! Vine prohibitia!

„Asa se prinde pestele… daca-l cauti!” Ioan Ailinca este adeptul schimbarii dese a locurilor. „De ce ma plimb cu ele in spate? Asa! Pentru ca trebuie plimbate! Am dat la biban. De-acu’ plec! Nu mai este peste. Am atâtia ani de activitate… la pescuit. Vad pestele unde-i! Acum nu-i! Si era! Prindeam de mic lin pe Bistrita. Chiar am pescuit mult, «La salcie», la autogara. Bun loc! Apoi pe Siret.” Il simt pescar sportiv si ecologist convins. Imi arata la ce da. Cârlig mic pentru viermisori si „guma” pentru bibanasi.

 Tic Tac! Vine prohibitia!

„Inainte, pe timpuri, prindeam. Acum…? Maximum un kilogram! Ce mai trece prin plase!” Sâmbata si duminica nu iese la pescuit. „Nu merg apele! Uzinele nu functioneaza si nu se creaza curenti. Se mai intâmpla si in cursul saptamânii sa fie opriri. Si ieri, la fel. Am fost la Galbeni, pe canal. Câtiva obleti. Un pic daca se opreste apa… gata! Te uiti la permis si te scarpini in cap.” A auzit ca cei de la ANPA vor sa mareasca taxa pentru pescuitul sportiv, de la treizeci, la o suta cinzeci de lei pe an. „No! Io nu ma mai duc la hoti! Ramân asa!” N-a ramas asa. Si-a pregatit lanseta sa mai arunce o data. Si inca o data! Când am plecat… mergea. Nu stiu daca pleca acasa sau isi cauta iarasi… locul. Tic-Tac! Numaratoarea inversa… continua!



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ