Tentatia candidatului mesianic

7


Periodic, in atentia electorilor români revine ideea mesianica a candidatului care rezolva totul de unul singur, se lupta cu coruptii, ridica economia, schimba clasa politica si salveaza Bucurestiul.

De la protoexemplul Iliescu, la anti-mafiotul Vadim si la antisistemicul Basescu, pâna la „domnu’ Dan” si al sau OTV, românii au avut la indemâna candidatul de tip Chuck Norris, care promitea sa se puna cu pieptul in fata dusmanilor ca sa salveze norodul.

Unii candidati au fost infrânti in alegeri, altii – cum a fost Emil Constantinescu – au fost infrânti dupa, unii s-au pliat pe sistem si l-au pus la munca in favoarea lor (Basescu) iar altii au ajuns la „mititica” pentru ca si-au supraestimat puterile.

Nici unul nu a adus o schimbare pozitiva pentru cei multi; cel mult pentru camarila proprie.

Totusi, românii, indiferent de clasa sociala si de educatie, cred puternic in candidatul mesianic.

Ideea unui Superman politic, care sa rezolve toate problemele doar incruntându-se putin, este, sa recunoastem, extrem de tentanta.

Doar ca, din punct de vedere tehnic, este imposibil. O singura persoana, oricât de binevoitoare ar fi, nu poate rezolva problemele complexe ale acestei tari.

Ultimul care a incercat un oarecare succes a fost Alexandru Ioan Cuza, insa nici el nu a putut trece de inertia sistemului. Si sistemul l-a ejectat.

In lipsa sprijinului politic, un singur om nu poate schimba nimic. De aceea nu cred in asa – zisa „schimbare”, politica fara politicieni, facuta la nivelul strazii. Democratia inseamna vointa poporului, dar a intregului popor.

Altfel, ideea de a schimba politicienii cu societatea civila este doar o alta forma fara fond, o simpla incercare de a schimba pe „ai lor” cu „ai nostri”.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

7 COMENTARII

  1. E vorba nu de non-politicieni ci de un nou tip de politicieni mai putin „politicianisti”, ca sa zic asa.
    Care incearca altceva, care in Bucuresti, cu minimele mijloace avute la indemana chiar au facut ceva, chiar au salvat cate cev adin orasul lor.
    E drept ca e greu de sesizat diferenta si de acceptat ca cineva indrazneste sa ne ameninte establishment-ul si voiosia cu care convietuim cu nenorocitii care ne fura.

  2. Pentru inceput niste spatii verzi, niste cladiri, din astea… Pe care transpartinicii smecheri psd-pnl le manareau in ceva directii imobiliare (tot pentru bucuresteni, ca e nevoie de mall-uri, frate.)
    Bine, noi avem alta agenda, probleme mari, statuia lui putin, marile axe geopolitice, lucruri serioase.

  3. După Războiul Crimeii, prințul Grigore Alexandru Ghica l-a însărcinat cu elaborarea unui pachet de legi pentru abolirea robiei romilor pe Mihail Kogalniceanu. Împreună cu Alecsandri, a editat revista unionistă Steaua Dunării, a jucat un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc, și l-a promovat cu succes pe Cuza, prietenul său pe tot parcursul vieții, la tron.

    Kogălniceanu a susținut prin propuneri legislative eliminarea rangurilor boierești și secularizarea averilor mănăstirești. Eforturile sale pentru reforma agrară au dus la o moțiune de cenzură, care a declanșat o criză politică care a culminat cu lovitura de stat din mai 1864, provocată de Alexandru Ioan Cuza pentru implementarea reformei. Cu toate acestea, Kogălniceanu a demisionat în 1865, în urma conflictelor cu domnitorul.
    De departe, Alexandru Ioan Cuza nu a lucrat singur, nu era cunoscut de popor si nici vorba de a fi mesianic.
    Omul partid, poate despre asta vreti sa vorbiti, este Dan Diaconescu sau Vadim Tudor. Nici unul, nici altul, nu au fost singuri decat pe scena. In culise era o intreaga echipa, si o stim cu totii.
    Daca doriti sa aduceti in discutie politica bacauana, consider ca functia de primar este administrativa si in egala masura reprezentativa. Ca sef de partid politic, ajuns primar, nu vei putea reprezenta cetatenii urbei, ci interesele de partid. Logic este sa devii membru simplu al partidului politic, si sa lasi sefia partidului, partidului. Sprijinul politic, ca primar, are atunci sensul corect, din CL catre primar, si nu invers, pentru ca esti seful respectivei organizatii de partid. De aceea, si din multe alte motive, consider ca un primar independent este cea mai buna solutie. Si nu e nici o legatura intre mesianism si primaria Bacau sau primaria Bucuresti.

  4. candidatul este mesianic si e produsul partidelor. altfel e greu de explicat cum presedintii de partid sunt sefi de guvern, primari, etc. Altfel spus, sunt oamenii momentului, capabili sa salveze tara in momente critice. mediatizarea excesiva a unor personaje politice, tocmai pentru ca azi conduc guverne sau primarii, conduce la formarea in mentalul colectiv a unor niste mitici eroi, salvatori ai neamului.

LĂSAȚI UN MESAJ