Pentru multi dintre taranii din sud-estul judetului, a iesi din sat e o mare aventura. Ba nu sunt bani de cursa, ba treburile gospodariei sunt prea multe sa mai lase timp pentru plimbari, ba sunt alte motive pentru care unii, mai ales cei mai vârstnici, nu au mai iesit din propria curte de ani de zile. Nu-i vorba, ca ar mai fi nevoie de un papuc nou, de o haina, de alte lucruri care nu se gasesc la pravalia din sat.
Insa cum drumul la târg e anevoios, atunci vine târgul in sat. Asa s-a nascut târgul ambulant, o adunatura de comercianti sositi chiar si de prin judetul Galati, care merg grupati din loc in loc, in fiecare zi in alt sat. Se muta din asezare in asezare, pe acelasi traseu de ani si ani, luni la Podu Turcului, marti la Gaiceana, miercuri la Dealu Morii, joi la Stanisesti, vineri la Rachitoasa, sâmbata la Colonesti, duminica la Oncesti.
De toate, pentru toti
Comerciantii sunt de peste tot locul, cam aceiasi, familii intregi care s-au dedicat vânzarii de plasticarie, otrava de sobolani, cuie, lanturi, oratanii si, in general, cam tot ce vrei la o gospodarie de la tara. Uneori mai sunt tiganii vânzatori de tabla si ceaune, mai sunt comercianti obscuri care vând lanterne cu dinam, dulciuri cu termen incert sau, pe dosite, tigari cu nume pitoresti. Nu lipsesc nici vânzatorii de haine si papuci de casa adusi tocmai de la marele popor frate chinez.
Afacere de familie
Dar mai sunt si gratargii, pe la care majoritatea musteriilor trec de la prima ora pentru o cinzeaca si un mic cu mustar, sa mearga bine negotul peste zi. Unii fac asta de 20 de ani, asta e viata lor, sa isi care carnea si sticlele din loc in loc.
Despre conditiile de depozitare si preparare nu mai intreaba nimeni. Târgul se deschide pe la ora 6, freamata din plin pe la 9 si se sparge pe la amiaza. E pitoresc, merita vizitat, chiar daca nu preturile sunt motivul de atractie. „Facem asta de când lumea. Initial, faceam bisnita cu produse aduse de la Cernauti si Kiev. Apoi am deschis mica noastra afacere cu care umblam prin sate.
La Dealu Morii e cel mai bine, ca nu se percep taxe. La Podu Turcului nu te apropii, taxa e 100 de lei, vânzarile sunt mici, tiganii smenuiesc cântarele si, chipurile, dau mai ieftin”, spune unul dintre comercianti, aflat in târg, la Dealu Morii, impreuna cu sotia sa. „Altceva ce sa facem? Cine te mai angajeaza la peste 50 de ani?”, adauga femeia.
Fie ploaie, fie canicula, comerciantii isi vad de micile lor afaceri. Copiii misuna in jurul acadelelor si napolitanelor, gospodinele isi incarca sacosele cu ulei ieftin, iar unele probeaza din ochi câte o rochie de nailon sau papuci din plastic. Cine n-are in gradina legume e fericit in zi de târg. Cine nu apuca sa cumpere, n-are decât sa mai astepte o saptamâna. Târgul va reveni.
