Țăran sau fermier

Ţăran sau fermier sunt două categorii pe care nu întotdeauna le poți așeza pe același palier. Și asta pentru simplul motiv că, în general, unul este cetățeanul care locuiește la țară și care, eventual, mai și lucrează pământul, în schimb, cel de-al doilea e antreprenorul care a simțit că se pot face bani frumoși lucrând pământul, amplasat, evident, în zona rurală.

În fine, cert e că ambele categorii, pe la începutul anilor ’90, au însemnat pentru mine etalonul după care credeam eu că ar fi trebuit să fie clădită România modernă. Între timp, mi-am cam schimbat opțiunea, pentru că nici cei doi despre care fac vorbire nu au rămas ancorați în trecut, ci au evoluat și ei odată cu lumea.

Însă, acum, când aș mai vorbi despre țăran, n-aș putea să mai fiu atât de vehement spunând că e românul cel mai cinsitit, cu frică de Dumnezeu, în care ai putea avea încredere deplină.

Pentru că, în ziua de azi, ţăranul nu este neapărat omul care îți aduce la piață produsele ce-ţi amintesc de copilărie și de bunătățile bunicii. Astăzi, cu simţ de răspundere, pot afirma că, în procent de peste 90 la sută, verdeața de pe tarabe e adusă de dincolo de Bosfor sau, de mai jos, de pe lângă Acropole.

Şi-atunci, cum aş mai putea plânge pe umerii ţăranului care strigă cât îl ţin plămânii că supermarketurile i-au luat pâinea de la gură? Căci, deşi nu sunt neapărat fanul lor, prefer să cumpăr din marile magazine, pentru simplul motiv că ele arată că le-ar fi ceva mai frică de lege şi-mi afişează la loc vizibil originea tomatei ori a cireşelor.

Cât despre fermier, mai că i-aş acorda mai multe credite, şi nu neapărat c-ar fi mai sfânt decât ţăranul nostru, şi nici pentru că ar folosi mai puţine chimicale în legume ori fructe.Mai curând fiindcă ştiu că are de ţinut o afacere, dar mai cu seamă, pentru că el susţine, prin taxe şi impozite, economia României.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"