Vestea ca regimul de la Phenian a decis sa adopte propriul fus orar, decalat cu jumatate de ora fata de cel deja existent, implementat pe vremea ocupatiei japoneze, a determinat un val de articole critice in presa internationala. Nu e o noutate, insa, ca orice masura adoptata de Coreea de Nord sa determine astfel de reactii, cum nu e o noutate ca fusurile orare sa depinda nu de realitatile geografice, ci de cele politice.
Insula Pastelui, de exemplu, are timpul oficial decalat cu o ora fata de fusul pe care se afla pentru a fi mai aproape de timpul oficial al tarii-mama – Chile. Insulele Azore, la fel, pentru a fi pe acelasi fus orar cu Portugalia, Insulele Mayotte, desi ar trebui sa aiba aceeasi ora cu Madagascarul, se afla cu o ora inainte pentru a avea acelasi timp oficial cu celelalte insule franceze: Reunion si Mauritius.
Exemplele pot continua. In orice caz, nu exista nicio legislatie internationala care sa decida ca o tara trebuie sa aiba un anumit fus orar; decizia este pur si simplu una politica.
De altfel, Coreea de Nord a mai facut o miscare interesanta cauzata, de data aceasta, de vremea excesiv de calda: pentru a feri populatia de canicula, a decis ca toate activitatile – in institutii publice, fabrici etc – sa inceapa de la ora 5 dimineata, astfel ca la ora 13.00, sa nu mai lucreze nimeni. Desi se pare ca tara are posibilitatea sa climatizeze birourile si atelierele, consumul de energie ar depasi posibilitatile tarii in aceasta perioada.
Este interesant ca nu cunoastem foarte multe lucruri despre Coreea de Nord iar ceea ce cunoastem, am aflat din articole de propaganda din presa.
The Guardian a trecut recent in revista o seama de lucruri despre Coreea de Nord si le-a analizat credibilitatea. Asa aflam ca executarea unei politiste de la circulatie care ar fi stranutat in timp ce trecea Kim Jong-un este un fals.
La fel si faptul ca si-a otravit matusa, ca ar fi ordonat asasinarea unei cântarete pop pe motiv ca ar fi jucat intr-un film porno.
Când a disparut din atentia publica pentru o luna, s-a spus ca ar fi fost asasinat, victima unei lovituri de stat sau ca si-a rupt o glezna din cauza ca devenise prea gras.
In 2013 s-a aflat ca si-a aruncat un unchi la câini numai ca totul a fost creatia unui blogger chinez; presupusa executie a unui general cu tunul (sau, in alte relatari, cu rachete sol-aer) nu a putut fi dovedita.
Alte relatari care au atras atentia publicului – anuntul descoperirii unui unicorn, faptul ca studentii sunt obligati sa poarte aceeasi freza ca Kim Jong-un sau ca sportivii care n-au câstigat medalii la Olimpiada ar fi fost trimisi in inchisori – au fost dovedite ca fiind false, insa, spune Guardian, dezmintirile nu au mai avut acelasi efect in media.
Sa ne amintim de faptul ca, inainte de 1989, si România beneficia de o atentie similara: Ceausescu isi facea transfuzie cu sânge de copii sau ca purta hainele o singura data dupa care le dadea foc.
