Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe 29 august Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, acela despre care Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos a dat mărturie în faţa ucenicilor săi zicând: “Adevărul vă spun: dintre cei născuţi din femei, nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”(Matei 11, 11). Sfântul Ioan Botezătorul este considerat “pecetea celor două Testamente”, fiind ultimul din linia marilor profeţi ai Vechiului Testament, care au pregătit poporul pentru venirea Domnului, şi primul dintre oameni care L-a recunoscut în Iisus pe Mesia cel mult aşteptat, care avea să aducă Legea cea Nouă a pocăinţei şi a iubirii.
El este acela care, din pustia Iordanului unde se retrăsese, trăind ca un sihastru, în post şi în rugăciune, şi-a ridicat glasul, anunţând apropiata venire a Domnului, îndemnând pe toţi la pocăinţă, la schimbarea sufletelor, metanoia, la întoarcerea de la cele rele către cele bune, şi botezându-i pe toţi cei ce veneau să-l asculte cu Botezul pocăinţei. Dar marele său dar de la Dumnezeu a fost acela că l-a rânduit a fi primul dintre oameni care să dea mărturie în faţa tuturor atât despre Iisus drept Mesia, drept Fiu al Lui Dumnezeu, Unul din Treime, cât şi despre Sfânta Treime ca atare, care i S-a arătat lui pentru prima dată în mod lămurit la Botezul Domnului.
Cu toate că a avut un rol atât de important în istoria mântuirii, cu toate că a fost contemporan cu Mântuitorul, viaţa sa pe pămînt nu a fost una liniştită şi fericită, ci a fost o permanentă luptă cu păcatul şi cu ispitele, cu lăcomia, cu desfrânarea, cu nedreptatea, cu minciuna, cu tot ceea ce îl îndepărteză pe om de adevărata sa fire şi de adevărata sa menitre, care este aceea de a sta în legătura dragostei cu Dumnezeu şi cu aproapele prin rugăciune şi prin fapta cea bună, de a mărturisi permanent adevărul şi de a-l transpune în viaţa sa.
Tocmai pentru că nu a putut accepta călcarea legii şi ascunderea adevărului a şi suferit moarte martirică Sfântul Ioan Botezătorul. Irod Antipa, cel ce poartă răspunderea uciderii Înaintemergătorului Domnului Hristos, era un vicios, robit patimilor, corupt, domnia lui fiind marcată de abuz, fărădelege şi crimă. Conflictul dintre cei doi a apărut în momentul în care Irod şi-a părăsit soţia sa şi a luat ca soţie pe Irodiada, soţia fratelui său, Filip. Ioan Botezătorul, care venise în lume spre a o chema la pocăinţă şi a o pregăti pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos, nu putea tolera această faptă, ce nesocotea Legea şi obiceiurile evreieşti. Asemeni proorocului Ilie, care nu înceta a-l mustra pe un alt rege imoral şi idolatru, Ahab, Ioan se ridică necruţător, direct şi fără nici o reţinere, apostrofându-l pe Irod în public: „nu-ţi este îngăduit să ai de soţie pe femeia fratelui tău!”(Marcu 6, 18).
Cu toate acestea, Irod nu l-ar fi sacrificat niciodată pe Ioan, dar cea care i-a dorit moartea a fost Irodiada. Astfel, cu prilejul zilei de naştere a lui Irod, sărbătorită cu fastul specific suveranilor, în timpul ospăţului, fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat în aşa fel încât a provocat gânduri desfrânate tuturor celor ce au privit-o. Sub influenţa beţiei, regele i-a promis jumătate din regatul lui, dar la îndemnul mamei sale ea a cerut capul marelui prooroc. Regele s-a mâhnit adânc, dar pentru a nu-şi călca jurământul, a poruncit uciderea sfântului Ioan preferând să respecte un jurământ făcut la patima beţiei şi a desfrâului, punând mai presus prestigiul său înaintea supuşilor săi adulatori decât viaţa unui om sfânt.
Astăzi Biserica a rânduit zi de post şi tristeţe pentru sfârşitul tragic al marelui Prooroc. Urmând modelului acestui prim şi mare sfânt, mărturisit ca atare de Însuşi Domnul Iisus Hristos, şi noi, creştinii zilei de astăzi, trebuie să ne întoarcem spre pocăinţă, spre post şi rugăciune, spre mărturisirea în faţa tuturor a lui Iisus Hristos drept Domn şi Mântuitor al lumii, făcând astfel dreaptă calea spre inima noastră lui Dumnezeu, Cel ce pe toţi vrea să ne mântuiască.
Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
