Standardele noastre

1


Daca vrei sa realizezi portretul psihologic al personalitatii unui individ, neaparat trebuie sa faci trimitere si la nivelul sau de aspiratie, la standardul pe care acea persoana se asteapta sa-l atinga. Similar, putem vorbi, din perspectiva sociologica, despre nivelul de aspiratie al unei comunitati mai mari sau mai mici, inclusiv despre nivelul de aspiratie al unui popor. Daca n-ai tinte generoase, de fiinta care spera/isi propune mereu sa-si depaseasca limitele, cochetezi cu un statut de vietuitoare vegetativa. Fiinta umana este, in esenta sa, mai ales una negatoare de limite.

Am stat, in ultimul timp, de vorba cu mai multi primari care au in palmares câte trei, patru si cinci mandate. Voiam sa scriu o poveste despre cum poti sta intepenit atâta amar de vreme in fotoliul cel de lux (in viziunea mioritica…) al comunitatii, sa tot câstigi alegerile chiar si cu peste 80 la suta din preferintele electoratului. Am renuntat la redactarea acestei povesti, ca nu cumva aceasta sa aiba iz de publicitate electorala. Dar raspunsurile m-au uimit…

Primarul unei comune mi-a marturisit ca nici prin cap nu ne trece la cât de putin aspira concetatenii sai. Daca-i duci omului doar o poteca de asfalt pâna-n poarta si-i agati un bec stradal lânga gospodaria sa, esti cel mai grozav primar! Contracandidatii n-au nicio sansa de câstig. Si este atât de simplu de realizat asta, mi-a mai spus primarul.

Un altul, tot din zona rurala, zice ca, daca vrea, iese din primarie doar cu picioarele inainte, secondat de preot. Secretul: vorbeste frumos cu toata lumea, explica pe indelete ca nu are bani, noteaza constiincios grijile fiecaruia, chiar daca uita apoi de ele, mai cârpeste câte ceva si totul este minunat. Un primar din urban mi-a spus că aspiratiile majore ale concetătenilor sai sunt raportate doar la gropile din asfalt si câinii maidanezi. Daca-i scapi, cât de cât, de pacostea asta dubla, te aleg primar pe viata. Nu-i cer primarului spectacole de opera sau teatru, patinoare, locuri de munca, securitate stradala, haituirea birocratiei, biblioteci, spitale sau scoli performante. Se multumesc doar cu disparitia/diminuarea numarului gropilor si câinilor maidanezi.

Un recent sondaj national de opinie a evidentiat un alt nivel major de aspiratie: primarul lor sa nu fie hot. Aceasta este calitatea esentiala. Poate fi tont, iresponsabil, poate dormi un mandat intreg in papuci, dar sa nu fie hot! Politicienii/guvernantii/administratiile locale au urcat atât de mult stacheta hotiei, incât, de scârba, am ajuns sa ne dorim doar cinste… Cinste fara competente profesionale, fara doruri doldora de alte esente umane, fara nimic. Cinste plus toate acestea din urma reprezinta, probabil, un nivel de aspiratie utopic, de neimaginat pentru noi. Avem aspiratii atât de mici, incât, uneori, imi trece prin cap faptul ca suntem aidoma batinasilor pacaliti de primii navigatori/colonisti europeni cu niste nenorocite margele de sticla colorate, sclipitoare.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. Da, dar ce fericiți erau sălbaticii să aibă un așa obiect unicat în tribul lor precum mărgica! Nimeni nu se mai gândește la fericirea omului în ziua de astăzi! Ce să facă ei cu teatre, atenee, săli de sport, biblioteci?! Cu ce-i ajută pe ei toate astea când ei doar ce au învățat cum se folosește hârtia igienică?!… sau brusturele cel mai des? Așa electorat, așa candidați, așa nenorocire de primar…

LĂSAȚI UN MESAJ