Vara anului 1996 – o vara sufocant de calduroasa, caldura produsa nu numai de arsita soarelui, ci si de luptele electorale pentru alegerile locale. Din decembrie 1989, trecusera prin fotoliul de primar trei, patru personaje care au adus prea putina satisfactie populatiei municipiului Bacau. Se simtea nevoia unui alt tip de administrator pentru urbea noastra, a unui om care sa nu fie supus presiunilor ideologice de partid, care, prin faptele si realizarile sale, sa demonstreze ca si în conditiile în care unitatile economice se falimentau cu o inconstienta criminala se poate construi ceva viabil. Acest om avea sa fie candidatul independent Dumitru Sechelariu.
Modernizarea statiilor de autobuz, realizarea unui transport urban modern, civilizat, angajarea a mii de salariati cu salarii peste media salariilor din alte firme bacauane, organizarea, pentru prima data, în România, a transportului de marfa international – constituiau argumente importante în a avea mari sanse de reusita în lupta cu ceilalti candidati pentru fotoliul de primar. Accederea sa la aceasta înalta demnitate publica trebuia sa fie urmata de realizarea unei majoritati în cadrul Consiliului local, care sa adere la programul sau, obiectiv greu de atins având în vedere diversitatea culorilor politice din care proveneau consilierii locali. Ca fost consilier, îmi amintesc faptul ca fortele politice reprezentate în Consiliul local se structurasera pe trei mari curente. Nici o grupare din cele trei nu întrunea o majoritate pentru a impune programul sau privitor la administrarea municipiului. În aceste conditii destul de incomode, de complexe, se cerea sa stapânesti multe tehnici si abilitati ca primar, pentru a-ti materializa programul.
Tocmai de aceea, primarul Dumitru Sechelariu a propus ca viceprimari pe Vasile Sandulache, din partea “Stângii”, si pe Felix Ionita, din partea “Dreptei”, considerând ca va atenua, cât de cât, diferentele de viziune dintre cele doua grupari. Mai ales ca, ambii viceprimari erau cunoscuti ca buni profesionisti în administrarea municipiului, primul fiind primar în perioada comunista, iar al doilea lucrând ca viceprimar între anii 1992 – 1996. Astfel, cu o echipa profesionista în preajma sa, constituita din viceprimarii Vasile Sandulache si Felix Ionita, apoi secretarul Dumitru Popa, bun cunoscator al noilor legi, precum si arhitectul Mircea Sandulescu, directorul general al Primariei,
Primele sale proiecte de hotarâri au avut ca scop modernizarea municipiului. În acel moment, Bacaul era un imens bazar turcesc, în care tarabele invadasera toate colturile orasului. La propunerea primarului, prin hotarârile adoptate de Consiliul local s-a desfiintat comertul stradal, realizându-se, ca alternativa, spatii special amenajate unde micii comercianti puteau sa-si continue activitatea cu conditia respectarii, neabatute, a normelor legale. Astfel, spatiile comerciale au dat o noua fata municipiului. Neîndoielnic, aceste masuri au produs, la început, multa furie, ura, din partea celor care trebuiau sa se conformeze, dar timpul a demonstrat ca au fost benefice pentru toti.
“S-a luat de piept” cu numerosi oameni politici , atât pe plan local, cât si central, indiferent de functiile lor, pentru a aduce Bacaului multe investitii, mai multe fonduri financiare, devenind, pentru unii, incomod si chiar primejdios. Asa era el: nu putea purta “frâul” politic, se simtea în largul sau liber, indiferent de consecinte. Ei bine, pentru toate acestea, el trebuia sa dispara nu numai din fruntea Primariei, dar sa fie si compromis moral si distrus economic. În mare masura, “papusarii” au reusit, poate, sa-si realizeze planurile. Dar, chiar daca a disparut fizic, Dumitru Sechelariu continua sa traiasca în sufletul a mii si mii de oameni care aduc memoriei sale prinosul lor de respect, recunostinta si neuitare.
Marius Constantin
