Cornel Galben a publicat o nouă carte, „Caietul negru” (Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2007), premiată la festivalul internațional de creație literară „Titel Constantinescu”, ediția a X-a, 2017. O carte care ne invită în culisele zvârcolirilor unui tânăr student al Facultății de Ziaristică. Devenit… ziarist. Zvârcolirile vizează perioada ianuarie 1979-1980.
Portretul autorului de atunci ar putea avea și ceva din mărturisirea sa: „…Dornic de afirmare, dar la fel de naiv și de credul în ceea ce privește izbânzile societății socialiste” (Op. cit., pag. 5). Dacă n-am cunoaște avertismentul din „Cuvântul lămuritor” („N-am cosmetizat nimic”…), probabil că ne-ar mira unele pasaje din jurnal. Ca de pildă: „Fiecare epocă își are momentele istorice. Cea în care trăiesc este dominată de personalitatea tovarășului Nicolae Ceaușescu”.
După aproape 40 de ani, n-a schimbat nimic în manuscris; a preferat să rămână fidel sincerității sale. O sinceritate crudă pe care o amendează imediat, în fel și chip, prin alte sincerități… Ascultați… „Porcărie mare, că tot acest entuziasm fabricat legat de noile măsuri care (…) numai la ridicarea nivelului de trai nu contribuie!” (Ibidem, pag. 36). „Oamenii (…) sunt nemulțumiți și nemulțumirea crește și mai mult când nu pot să și-o manifeste” (Ibidem, pag. 37). „Mă refer (…) la corupția în toate sferele: dacă nu dai «șperț», nu poți face nimic”. (Ibidem, pag. 65). „Cresc și astăzi prețurile, fără să se anunțe. Securitatea încă arestează oameni care nu se fac vinovați decât de faptul că au avut curajul să spună lucrurilor pe nume” (Ibidem, pag. 82). Este tabloul unei lumi agonizante.
Captivante sunt și culisele redacțiilor unor publicații („Ateneu”, „Steagul roșu”, „Scânteia” etc). Personalități precum Constantin Călin, Ovidiu Genaru, Calistrat Costin, Sergiu Adam, Octavian Voicu, George Genoiu, Cornel Nistorescu, Ioan Enache, Vlad Sorianu apar des, portretele schițate fiind uneori mai puțin favorabile pentru unii. Atmosfera din lumea ziaristicii este sumbră… „Suntem terorizați cu tot felul de întâlniri, care de la o zi la alta nu spun nimic interesant …” (Ibidem, pag. 26). „Deși am fost șicanat pe toate căile, am reușit totuși ca în această lună să public 26 de materiale”. (Ibidem, pag. 47).
„Și să mai ai chef să scrii! Mai ales că în redacție s-a făcut o nouă împărțeală a moșiei, șef fiindu-mi (…) Jămneală” (Ibidem, pag. 93). „Cât privește munca la ziar, insatisfacțiile sunt mari. Hapsânul de Jămneală vrea să acapareze tot, în timp ce neajutoratul de Cozma îl sprijină din toate puterile” (Ibidem, pag. 100).
Paginile în care acest jurnal picură suflet despre familie sunt emoționante. Ele surprind tribulațiile unor inimi (soți, copil, părinți) care se caută într-un univers social absurd în care dragostea este „premiată” cu depărtări, incertitudini, baricade, angoasă și prăpăstii aruncate între sentimente. Asistăm uneori la spectacolul dureros al rupturii dintre om și viața sa autentică, dintre actor și decor, la zvârcolirile unui Strigăt născut în confruntarea dintre chemarea insului și tăcerea irațională a lumii. Sunt pagini de tragedie.
„Caietul negru” (inspirat titlu!) reprezintă o bibliografie interesantă (și) pentru cursurile de Sociologia familiei, Sociologia culturii, Sociologia literaturii, Sociologia creației, Sociologia supraviețuirii, Sociologia scârbei… Citit și în această „cheie”, „Caietul negru” vi se va lipi de suflet.
