Este vorba despre Viorica Tănase, care locuiește în cartierul Izvoare, într-o zonă greu accesibilă, la marginea Bacăului. Boala a țintuit-o la pat după ce a căzut la inundații, fracturându-și piciorul drept. După acest nefericit accident a traversat o perioadă chinuitoare, a trecut printr-o intervenție chirurgicală în urma căreia i-au fost montate tije metalice, a urmat perioada de recuperare care a fost la fel de grea, iar când să meargă la control ca să-i fie scoase tijele, a început să se simtă rău cu inima. Femeia spune că a fost diagnosticată cu “apă la inimă” și nu poate suporta acum o altă intervenție chirurgicală la picior. În tot acest timp, Viorica a suferit și suferă în continuare de singurătate. Cei doi copii ai ei sunt plecați prin lume, soț nu are, iar fratele ei locuiește în județul Neamț. Vecinii nu-i trec pragul pentru că locuiește într-o zonă izolată, iar din această cauză nici ambulanța nu nimerește la adresă.
Bucurie sinceră
Când am ajuns la ea, poarta casei era descuiată, semn că femeia aflase de vizita noastră. “Ce mă bucur că ați venit! Tare mi-e greu! Mă ucide singurătatea asta! – ne repetă. Este cea mai grea, cea mai apăsătoare! Cine nu trece prin asta poate că nu mă înțelege, însă este tare greu să nu ai cu cine schimba o vorbă! Fratele meu este la Neamț și nu poate veni zilnic la mine”, ne spune femeia dintr-o suflare. Caută frenetic mâinile îngrijitoarei, le strânge la piept și i le sărută. Îi arată bucuroasă piciorul operat care nu mai este vânăt, însă, se întristează deodată. “M-au găsit cu apă la inimă (n.r., pericardită) și din cauza asta nu-mi pot scoate acum tijele. N-aș suporta o nouă intervenție până nu-mi tratez această afecțiune. Mi-e frică!”, ni se mai plânge Viorica Tănase.
Vrea un televizor și lenjerie de pat
E pierdută, abătută și cu toate acestea vrea să trăiască. Are doar 56 de ani! Lângă pat, stă un cadru metalic de care se folosește cu greu din cauza piciorului. Îmi surprinde privirea atunci când mă uit spre televizorul vechi și spune că doar pe el îl are. Se mai ia cu emisiunile. Speranța că într-o zi îi va fi mai bine nu a abandonat-o. Nu-și dorește decât o lenjerie de pat și un televizor nou. În rest, vrea să se însănătoșească. A muncit 30 de ani, la URA, la Letea și la Abator. Copiii au plecat în lume, însă, îi plânge și pe ei de milă. Acum a rămas singură, lipsită de vreun ajutor pe lângă casă. Ar mai avea nevoie de lemne și de oameni cu suflet care să-i aline suferința. Și de sănătate!
