Numele meu este Radu Ionut Tataru. Sunt student la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, Informatica – anul al II-lea. Totul a inceput din pura curiozitate. Am inceput sa desenez acum 6 ani, când eram in clasa a VII-a. Nu am avut talent si nici nu consider ca am. Pot marturisi ca in clasa a VI-a imi rugam parintii sa imi deseneze ce aveam nevoie pentru scoala, deoarece nu eram in stare sa desenez nici macar o vaza simetric.
„Desenul este cel care m-a fascinat”
La ceva timp dupa acest eveniment, a devenit popular internetul. Am ales sa fac ceva constructiv din acest lucru si, descoperind Youtube, am inceput sa invat tot felul de lucruri pe care mi-am dorit mereu sa le incerc. Am invatat iluzionism, sa cânt la chitara si, bineinteles, sa desenez. Dintre toate acestea, desenul este cel ce m-a fascinat si m-a prins cel mai mult. Prima oara când am vazut portrete si desene realizate in creion, mai ca nu imi venea sa cred ca dintr-o simpla bucata de lemn si un carbune pot fi realizate asemenea lucruri. Cu gândul de a reusi si eu acelasi lucru, am inceput sa urmez tot felul de tutoriale, reproducând desen dupa desen. Bineinteles ca, initial, rezultatele nu erau nicidecum satisfacatoare. Insa, motivatia m-a facut sa continui. In decursul a câteva luni de zile, am trecut de la a nu fi in stare sa desenez o vaza, la primul meu premiu I pentru desen, primit in clasa a VIII-a, la un concurs pe scoala. Poate ca nu era mult, insa, pentru mine, insemna enorm si asta m-a facut sa tintesc sus, sa pot desena si eu cât mai realist.
De la desen la informatica
„Fiecare copil este un artist. Problema este cum sa ramânem artisti si dupa ce vom creste.” (Pablo Picasso)
Din pacate, terminând clasa a VIII-a si intrând la liceu, a trebuit sa ma axez pe invatat, iar desenul a devenit ceva ce practicam tot mai rar. In ciuda acestui lucru, de fiecare data când aveam timp sa desenez, dorinta de a recupera timpul pierdut m-a ajutat sa evoluez mai rapid. Desenele mele au inceput sa prinda un stil, iar eu am inceput sa imi imbunatatesc tehnica. Tot ce tinea de arta devenise deja o pasiune, petreceam ore intregi pentru a termina desene cât mai complexe. Cel mai complicat desen a durat circa 8 ore, in care nu am luat nicio pauza. Apoi, am decis sa maresc „miza” si m-am apucat de facut portrete, lucru de care mi-era teama sa ma apuc. Consideram ca e foarte dificil sa exprimi trasaturile unei persoane pe o simpla foaie de hârtie, insa, din nou, o data cu munca, au venit si rezultatele. Portretele mi-au iesit din ce in ce mai bine si, astfel, majoritatea desenelor pe care le-am facut de atunci incoace au fost portrete. Cu timpul, mi-am surprins prietenii si familia, oferindu-le câte un portret cadou, iar ei m-au surprins pe mine cu reactiile si felicitarile oferite. Nici nu le pot multumi indeajuns pentru sprijinul pe care mi l-au acordat. In clasa a X-a, m-am decis sa ma transfer la liceul de arta. Desi eram la profil mate-info si nu mai facusem vreodata un curs de desen, nu imi pasa si eram foarte hotarât sa fac acest pas. Asta pâna când am discutat cu diferite persoane din domeniu, printre care si cel care m-a ajutat cel mai mult, un cunoscut critic de arta al judetului nostru. Acesta mi-a apreciat desenele (desi la timpul respectiv inca imi imbunatateam tehnica), insa mi-a deschis ochii in ceea ce priveste decizia mea de a ma muta si ii multumesc pentru asta.
In liceu, doar hobby
Am realizat ca deja pierdusem doi ani de studiu in acest domeniu si mi-ar fi fost foarte greu sa ma acomodez. Pe lânga asta, din pacate, e dificil sa iti câstigi o pâine din arta si asta nu doar in România. Astfel, am renuntat la idee si am continuat studiul in C.N. „Gh. Vrânceanu”, pastrând desenul ca pe un hobby. In clasele a XI-a si a XII-a am câstigat câte un premiu la concursurile de desen organizate cu ocazia zilei de Dragobete. In clasa a XII-a, când deja toti stiau ce facultati isi doresc sa urmeze, eu eram inca foarte indecis. Având in vedere ca nu imi puteam transforma pasiunea in cariera, am ajuns sa imi transform cariera in pasiune. Cum mereu am avut un interes pentru calculatoare, m-am decis sa studiez mai bine informatica. Desi in anii precedenti nu am privit-o cu interes, am descoperit cât de usoara poate fi aceasta materie si am descoperit cum pot combina arta cu informatica.
Cum e sa combini utilul cu placutul
Studiind, am reusit sa intru la Universitatea „Vasile Alecsandri”, unde ma simt cel mai bine facând ceea ce imi place si reusind sa invat sa combin desenul cu informatica. De ceva timp exista ceea ce se numeste „arta digitala”. Mai exact, cu ajutorul unei tablete grafice (aceasta fiind practic o tableta de plastic cu un pix special cu ajutorul caruia orice miscare pe tableta este transpusa in calculator) am inceput sa realizez lucrari digitale. Acest lucru iti ofera posibilitati nenumarate. Cu ajutorul informaticii, al programarii si al artei, mi-a fost foarte usor sa creez pagini web cu un design cât mai original, imbinând astfel utilul cu placutul. Am invatat cum pot folosi desenul pentru a face jocuri sau aplicatii ce necesita design, ce necesita personaje sau obiecte. Nimic nu poate fi mai placut decât sa combini doua lucruri care iti plac in unul singur, iar pasiunea isi spune cuvântul in rezultatul final. Oricât de ocupat as fi, imi fac intotdeauna timp pentru a mai realiza câte un portret. Evident, mai am foarte multe de invatat, atât in desen, cât si in informatica, si nu sunt nici macar pe aproape de marii artisti sau de punctul in care vreau sa ajung. Anul acesta voi merge cu bursa ErasmusA la Bilgi Üniversitesi Istanbul, Turcia, abia astept sa traiesc experienta de a studia informatica in strainatate.
Stiu ca orice imi va rezerva viitorul, desenul o sa fie mereu o parte din viata mea. De asemenea, in opinia mea, nu trebuie sa te nasti cu talent, oricine il poate dobândi prin multa munca si pasiune.
Radu Ionut Tataru, anul al II-lea,
Facultatea de Stiinte, Informatica
Rubrica NoviXPress coordonata de:
conf. univ. dr. Bogdan Patrut
si
as. univ. dr. Florinela Floria
