Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prăznuieşte în fiecare an pe 26 octombrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi dintre mucenicii creştini care, urmând lui Hristos şi slujind oamenilor, şi-a dat viaţa pentru învăţătura creştină. Sfântul Dimitrie a trăit la sfârşitul veacului al III-lea şi începutul celui de-al IV-lea al erei noastre creştine. El s-a născut în partea de răsărit a Imperiului Roman, în provincia Iliria, în casa voievodului din cetatea Solunului – Salonicul de astăzi – oraş situat în partea de nord a Greciei.
Sfântul Dimitrie a primit o educaţie aleasă, crescând în virtute şi în cunoaşterea legii lui Dumnezeu, fiind drept şi curat cu inima, dar şi un foarte bun ostaş. Împăratul Maximian, auzind de înţelepciunea şi virtuţile ostăşeşti ale lui Dimitrie, l-a ridicat după moartea tatălui său, care fusese de asemenea mare dregător al cetăţii, la rangul de dregător sau voievod al Salonicului. La solemnitatea înscăunării sale, împăratul i-a dat următoarea poruncă:” Să-ţi păzeşti ţara şi să o cureţi de creştini, ucigând pe toţi cei care nu mi se închină mie şi cheamă numele lui Hristos”.
Ajuns conducător al cetăţii, Sfântul Dimitrie a început însă să protejeze pe creştini şi să înveţe el însuşi cuvântul lui Dumnezeu, fără să se teamă de împărat. Vieţile Sfinţilor ne spun că mulţi închinători la zeii păgâni au fost aduşi la credinţa adevărată prin ostenelile Sfântului Dimitrie. Vestea despre apărarea creştinilor şi despre faptul că însuşi Dimitrie este creştin, a ajuns la urechile împăratului. Ca să se convingă dacă cele auzite sunt adevărate, împăratul Maximian trece prin cetatea Solunului şi chemându-l pe Dimitrie la el, îl întreabă dacă este creştin. La răspunsul său afirmativ, împăratul îl sfătuieşte să se lepede de Hristos şi să aducă jertfe idolilor şi zeilor păgâni, căci în caz contrar îl va ucide.
În speranţa că Dimitrie va renunţa la Hristos de teamă, împăratul îl aruncă în închisoare şi rămâne în oraş, organizând jocuri de circ prin care îi persecuta pe creştini, punând să fie ucişi în arenă, în luptă cu un atlet uriaş pe nume Lie. Un creştin evlavios, anume Nestor, prieten cu Sfântul Dimitrie, văzând cum uriaşul ucide atâţia oameni şi cum se veseleşte împăratul la vederea acestui spectacol sălbatic, a mers la închisoarea unde se afla sfântul Dimitrie şi l-a rugat să-l binecuvânteze pentru a lupta cu Lie. Sfântul, făcându-i semnul Sfintei Cruci pe frunte, i-a zis:” Du-te, pe Lie îl vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi”. Plecând de la închisoare, Nestor s-a dus în arenă, exprimându-şi dorinţa de a lupta cu uriaşul păgân şi, ca în lupta de odinioară dintre David şi Goliat, Nestor reuşeşte să-l arunce în suliţi pe uriaşul păgân, în felul acesta luând sfârşit spectacolul sângeros iubit de împărat.
Aflând că Nestor, pe care l-a executat, a fost îmbărbătat de Dimitrie, împăratul porunceşte ca şi acesta să fie omorât, trimiţând soldaţii la închisoare să-l străpungă cu suliţele. Astfel, în ziua de 26 octombrie 304, Sfântul Dimitrie a luat cununa muceniciei, mărturisindu-l în clipa morţii pe Hristos prin cuvintele: ” Hristos a murit pentru păcatele noastre, eu mor pentru adevăr şi credinţa adevărată.” Slujitorul său credincios, Lupu, a luat toga sa de purpura, plină de sânge şi inelul său de general şi a înmormântat rămăşiţele pământeşti în oraşul Tesalonic.
Mai târziu, după ce au încetat prigoanele împotriva Bisericii creştine, un creştin evlavios, pe nume Leontin, a zidit pe locul unde a murit Sfântul Dimitrie, o biserica mare şi frumoasă. Când s-a săpat la temelia bisericii, s-au găsit sfintele moaşte, din care a izvorât mir şi mulţi credincioşi, închinându-se sfintelor moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, s-au vindecat de multe boli. Creştinii evlavioşi din Tesalonic au aşezat sfintele moaşte într-un sicriu ferecat în aur şi argint, în Biserica cu hramul Sfântul Dimitrie din Tesalonic, unde se află şi astăzi, protejând în continuare cetatea şi ajutând pe toţi cei care se roagă cu credinţă şi îl mărturisesc pe Hristos.
Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
