Secretul Infinitului

1


M-am intrebat mereu ce este Infinitul, dar raspunsurile nu m-au ajutat sa-l cuprind cu mintea. I-am intrebat apoi pe filosofi, pe matematicieni, pe fizicieni, pe astronomi si pe astrologi, dar m-au aruncat, pe rând, in speculatii seducatoare, in formule savante si-n fabuloase aventuri ale imaginatiei, fara sa reusesc pe deplin sa-mi potolesc setea de spectacolul Infinitului. I-am intrebat si pe inteleptii lumii – pe prunci – si am priceput ca sunt foarte aproape de raspuns, atunci când unul dintre ei mi-a spus ca Infinitul este departele pe care nu-l vom putea pipai niciodata.

Într-un târziu, cam din întâmplare, a dat peste mine Victor Hugo, care a fost si putin poet, si mi-a soptit ca Primavara este sarbatoarea Infinitului. Hugo lasa Infinitul aruncat in marele sau cocon de mister, dar imi sugera ca pentru a-l intelege trebuie sa pricep ce este Primavara…

Am priceput atunci ca Infinitul n-ar fi posibil fara aceasta reinviere perpetua care este Primavara. Am inteles ca Primavara este bobârnacul cel etern si frumos pe care Timpul il primeste pentru a nu obosi niciodata, impulsul divin care-l face sa devina Infinit, departele acela fabulos pe care nu-l vom putea pipai niciodata… Sentimentul iubirii nu poate fi explicat, dar poate ca noi suntem mereu indragostiti de Primavara intrucât ne potopeste frumos preaplinul ei de speranta, de neoprire, de noi orizonturi care pot fi cucerite…

Unul dintre aceste orizonturi este si primavaratecul chip al ziarului nostru de astazi. Este un chip ale carui esente sunt distilate din sevele cele navalnice ale Primaverii, din bucuriile zamislite de brânciul dat riscului de a incremeni in aceeasi poveste (cât de frumoasa ar fi ea). Este un chip travestit intr-un minunat Martisor pentru Cititor, intr-un nou inceput, ca o Primavara minunata, ca o sete de Infinit care ar trebui sa nu fie potolita nicicând…

Poate ca in aceasta zona a spiritului locuieste si cel mai mare secret al Infinitului: in puterea si dorinta noastră de a nu incremeni niciodata in ultimul proiect, oricât de seducator ar fi acesta.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. „…- Pentru ca iti face placere sa-mi oferi un dar, Stapane, da-mi voie sa ma nasc si sa infloresc iarna, sub zapada si promoroaca si fa ca la mireasma mea imbatatoare, la aparitia mea binecuvantata, oamenii inaspriti si infrigurati de vant si de ger sa se simta incalziti si intariri de speranta apropiatei primaveri, a soarelui de foc cu raze divine.

    Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zambeste dupa uracioasa iarna, alb ca si cum ar mai purta inca urma lacrimii sfinte.”
    din ” Legenda ghiocelului” – „Ingerul si Ghiocelul” – Iulia Hasdeu

    O primavara infinit de frumoasa!
    Cu multumiri infinite,

LĂSAȚI UN MESAJ