Fotbal/ Jucatorul Aerostarului, Vasile Dobârceanu a reusit in aceasta toamna doua dintre cele mai spectaculoase goluri ale Ligii a III-a, prin suturi de la mare distanta

I se zice „Taranul”. Inca din vremurile in care juca la juniorii FCM Bacau si suta napraznic la poarta adversa. „Ce tragi asa, ca taranul?”, ii spuneau toti; antrenori, colegi, ba chiar si adversari. Dar Vasile Ciprian Dobârceanu a continuat sa traga la poarta. Din ce in ce mai puternic. Daca vreti, ca…taranul! Si, desi e de meserie fundas stânga, „Taranul” a reusit in cariera sa câteva goluri de o rara frumusete.

Doua dintre ele, chiar in aceasta toamna. Pe 10 octombrie, in etapa a saptea a Ligii a III-a, Dobârceanu a dat semnalul revenirii in meciul câstigat de Aerostar cu 5-1 contra Bucovinei Radauti, inscriind cu un vole expediat din apropierea cercului de la centrul terenului! La nici o o luna distanta, fotbalistul de 31 de ani a iesit din nou la rampa.

De data aceasta, cu un sut din propria jumatate de teren! Un sut de senzatie prin care „aviatorii” au preluat conducerea cu 2-1 in meciul de vineri, de pe teren propriu, cu Petrotub Roman, câstigat in final cu 4-2.

-„Tarane”, de unde scoti executiile astea?

-Pai, de unde le-am scos mereu. Am un sut puternic cu stângul, pe care-l exersez la antrenamente, dar si la meciuri. Când imi vine mingea bine, nu stau pe gânduri: dau la poarta, indiferent de distanta. Asa a fost si cu Radautiul, asa a fost si cu Romanul… Daca vreti, e si o chestie de moment.

-OK, dar sigur nu e intâmplare! Ghita Poenaru isi amintea ca acum vreo patru ani ai dat un alt gol de antologie, sutând de la jumatatea terenului in poarta celor de la Dinamo II.

-Asa e, n-am cum sa uit nici acel gol. Eram la FCM Bacau si jucam la Bucuresti, contra lui Dinamo II, in liga a doua. Aveam mingea in propria jumatate si, imediat ce am trecut de centrul terenului, l-am auzit pe unul din tribuna spunând ceva de genul „ia sa te vad, ba, cum dai la poarta”. Ala a zis la misto, gândindu-se ca ma voi grabi sa sutez aiurea. Numai ca am pus-o direct sub transversala. Dupa meci, nea’ Relu Damian, care era presedintele clubului, imi povestea ca al care-mi strigase sa trag la poarta a ramas stana de piatra. Daca tin bine minte, la acel meci am dat si centrare de gol lui Vraciu.

-Dintre toate, care e cel mai frumos gol al tau?

-Asta, cu Romanul. E de pus in rama. Nu ca l-am dat eu, dar, sincer, mai rar vezi asa goluri. Si tot sincer, cred ca m-a ajutat un pic si vântul. Acum, nu vreau sa se inteleaga gresit, insa, cel mai tare m-am bucurat pentru victorie. Mai mult chiar decât pentru gol. Aveam nevoie de victoria asta.

-Pe care i-ati dedicat-o presedintelui sectiei de fotbal, Valerian Voicu, cu ocazia zilei de nastere.

– Va dati seama, a fost o mare satisfactie si pentru dânsul. Mai ales ca, asa cum aveam sa aflu mai tirziu, in 15-16 ani, echipa nu câstigase niciodata de ziua sa de nastere. Ne-am bucurat mult ca i-am putut face acest cadou. E bine ca am inceput sa legam rezultatele pozitive, cu atât mai mult cu cât inceputul de campionat nu a fost deloc asa cum il asteptam. Acum, urcând in clasament, alta incredere capata si jucatorii tineri. Si avem jucatori tineri care pot sa creasca frumos si sa joace mai sus.

-Ce a adus nou Giani Florian la echipa?

-Eu am mai lucrat cu domnul Giani Florian acum vreo zece ani, la Petrolul Moinesti si il cunosc bine. Daca nu ma insel, la Moinesti am dat si gol la debut, cu dânsul pe banca. Ce a adus nou? Cred ca era nevoie la echipa de un antrenor care sa se impuna si sub comanda caruia cuvinte precum „program”, „atitudine”, „disciplina” sa-si gaseasca rostul cu adevarat.

-Fiindca tot ai amintit de „gasirea unui rost”, stii ce e interesant? Ca de când a renuntat la tine, in 2012, Sport Club Bacau se tot chinuie sa gaseasca un fundas stânga. Chiar, cum s-a produs ruptura intre tine si echipa finantata de Consiliul Local?

– Pai, eram capitan de echipa, existau intârzieri salariale si era de datoria mea sa vorbesc cu conducerea referitor la drepturile noastre contractuale. Se pare ca lucrul acesta i-a deranjat pe cei din conducere, desi am discutat pe un ton civilizat, educat. Pur simplu, nu mi-au mai prelungit contractul si asa am ajuns sa stau pe bara un an si doua luni. Regret perioada de pauza, dar nu regret faptul ca mi-am exercitat rolul de capitan, vorbind cu conducerea despre problemele financiare care ne-au afectau. Eu n-am fost un pervers, ca altii, sa merg pe burta.

-Excluzi o revenire la Sport Club, eventual chiar din iarna? Acolo incep sa se schimbe lucrurile…

-Cred ca sunt sanse mici ca eu sa revin la Sport Club, insa nu se stie niciodata. Sa vedem…Daca va aparea vreo oferta, daca cele doua cluburi se vor pune de acord… Oricum, nu vreau sa ma gândesc la ce ar putea fi, ci la ceea ce este. Iar eu ma simt foarte bine la Aerostar si dorinta mea este sa-mi fac treaba cât mai bine aici. Asa am fost crescut: sa dau totul acolo unde sunt.

-Vorbeai la un moment dat de regrete: nu-ti pare rau ca nu ai apucat sa joci nici macar un meci in prima liga?

-Ba da, de ce sa nu recunosc? Mai ales ca am fost foarte aproape sa debutez la 19 ani, sub cuorile FCM-ului, in perioada in care echipa era antrenata de nea’ Titi Dumitriu. La un meci cu Dinamo, in deplasare, nea’ Titi m-a scos la incalzire, insa, ulterior a preferat sa-l introduca pe Lovin. Scorul era 1-1 si probabil ca a simtit ca poate forta victoria. Cine stie, daca intram atunci, poate ca altfel s-ar fi derulat cariera mea. Si imi place sa cred, ca, la un moment dat, as fi dat un gol si in Liga I.

Poate chiar de la centrul terenului, de ce nu?

fond 2 dobirceanu familie

Isi creste singur fetele!
Vasile Dobârceanu nu este doar un fotbalist exemplar, ci si un tata model. In conditiile in care sotia sa este plecata la munca in Spania, Vasile isi creste singur cele doua fete: Mellysa, in vârsta de 10 ani si Medeea, de trei anisori. „Sotia trimite regulat bani acasa, iar cât am stat pe tusa, un an si doua luni, noi am trait doar din câstigul ei. A fost o perioada grea, dar ne-am descurcat”, a declarat fotbalistul Aerostarului, care a dezvaluit cum arata o zi obisnuita: „Ma impart intre casa si stadion. Ma ajuta si mama, dar si programul. Le duc pe fete dimineata la scoala, respectiv la cresa si le iau dupa amiaza. Mellysa ramâne la ‘afterschool’, in timp ce Medeea e la program prelungit. Nu stiu daca sunt un tata model, dar am grija sa nu le lipseasca nimic fetelor mele”.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ