Poate si dumneata, cititorule, ai avut ca si mine macar vag senzatia ca odata cu numirea unui guvern de tehnocrati, deci de oameni care nu prea au de-a face cu politicul, lucrurile in tara noastra vor intra in normalitate.
Cred ca aceasta este, la nivel comunitar, ceea ce ne dorim cel mai mult. Se pare, insa, ca inca o data vedem doar ca afara e vopsit gardul, ca inauntru sta, ca si inainte, leopardul. Un animal politic.
Schimbarea intempestiva a doi directori de colegii nationale din Bacau ne pune din nou pe gânduri. Si vor mai fi si altii. Masuri politice? Numirea politica a unor personaje care servesc partidul? Se platesc niscaiva polite vreunui personaj politic? Nimeni nu spune nimic, nu se dau explicatii. Miscarile de acest gen se fac, de regula, pe tacute, peste ele planeaza intotdeauna un val de mister. Iar cine cunoaste adevarul face ciocul mic.
Cunosc insa bine cazul unei emerite profesoare din judet, directoare de colegiu national, care l-a refuzat categoric pe viitorul primar al localitatii sa-i sprijine candidatura. Ca un facut, odata ales primar chiar personajul in cauza, la scurt timp directoarea colegiului a fost inlocuita din functie. Nu s-a comentat nimic, nu s-au dat explicatii, totul a trecut ca si cum n-ar fi fost. De schimbare in mare tacere aud si acum, in Bacau.
Sa fie oare bagata in toate astfel de situatii coada politicului? La urma urmei, schimbarile nu sunt de neintâmplat, uneori chiar ne dorim schimbarea. Sau, de fapt, ne-ar conveni sa traim schimbarile cam cum isi dorea Farfuridi: „ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele… esentiale…”.
