Am intâlnit destui bacauani care, de ceva timp, au decis sa nu mai calce prin centrele de votare. Cei mai multi au luat aceasta masura pentru ca…s-au saturat. S-au saturat sa fie luati de prosti, s-au saturat sa fie mintiti cu nerusinare, s-au saturat sa fie ignorati cu desavârsire, s-au saturat sa fie folositi la fiecare patru ani, s-au saturat sa nu le fie respectate drepturile…S-au saturat. De tot.
Pe retele de socializare au circulat, in aceste zile, tot soiul de mesaje, sa le zicem haioase, in general, chiar inteligente, pe alocuri, dar si multe de-a dreptul idioate. In fine, cu toate faceau referire la evenimentul de duminica ce abia a trecut. Postaci de serviciu sau simpli navigatori pe oceanul internetului l-au injurat pe unul sau pe altul, au mistocarit un partid sau altul, au flegmat din abundenta ca orbetii, fiecare a facut ce l-a dus neuronul ghipsat pâna la gât. Pân’ la urma, tot la urne s-a decis cine câstiga locul in scaunele din piele, dincolo de adversitatile, de cele mai multe ori, jegoase, exprimate in tot spatul public.
Dupa ‘89, de când putem sa alegem liberi omul care credem ca se potriveste locului, cu totii am avut asteptari vizavi de viata cetatii, ca alesii nostri chiar vor face ceva bun pentru sufletele noastre, se vor implica in a ne fi mai bine, si nu doar intestinelor lor. Si, har Domnului!, au fost sanse destule ca orasul sa arate exact…ca dupa 26 de ani de democratie, in care sa infloreasca nu doar lalelele din centru si bandele de infractori (cu sau fara gulere albe), ci si vietile noastre. Mi-ar fi placut sa avem unde ne petrece timpul peste an, nu doar in pub-uri care apar si dispar mai ceva ca bancile comerciale in vremea de dinaintea crizei moderne, sa ne putem duce copiii sau nepotii intr-un loc numai al lor, sa putem parca masina in siguranta, fara sa-ti fie teama ca ti-o sparg infractorii când iti zaresc geanta cu acte pe bancheta sau bancnota de un leu lasata din graba lânga pachetul de tigari abia desfacut.
De 5 cincinale si ceva, consilierii nostri locali sunt cam aceiasi (poate unul sau doi care au raposat) fara ca orasul sa se schimbe in vreun fel. Doar declaratiile de avere care, de la mandat la mandat, sunt tot mai cuprinzatoare. Iar bacauanii, mai saraci, mai satui de viata asta mizerabila a mileniului III, mai plictisiti de monotonia cetatii. Ei s-au saturat.
