Din categoria teatrului nonverbal, in Gala s-au prezentat doua one-man-show-uri, “Ce-ar fi daca ar fi…”, autor si regizor, Stefan Ruxandra, si “Cine n-are niciun dor”, autor si regizor, Ilona Hrestic. Primul recital a fost inventiv, placut, alert, luminos, cu un interpret simpatic si talentat. Stefan Ruxandra are prezenta scenica agreabila, plasticitatea corporala, umor si delicatete bine dozate. Astfel ca si-a adjudecat Premiul pentru Cel mai bun one-man-show. Ilona Hrestic ne-a propus un recital mai dificil, realizat cu mijloacele specifice teatrului de animatie. Era evident efortul fizic pe care-l depunea actrita, concentarea ei, ceea ce e de laudat, mai ales ca si izbutea sa transmita, in unele momente, ideea de geneza a creatiei, de chin al creatorului, de metamorfoza (vezi pupa devenita fluture, etc. ). Ca punct de plecare, de inspiratie ea a ales opera lui Brâncusi, din care se pot recunoaste Domnisoara Pogany si Muza adormita, doua dintre celebrele sale sculpturi. Ele figureaza in spectacolul actritei, purtând diferite semnificatii, in diferite situatii, nu foarte clare intodeauna. Oricum, ea ne-a oferit un exercitiu dificil de anduranta scenica.
Si am ajuns la ziua de luni, ultima a acestei scurte Gale. Cea care a deschis seria reprezentatiilor in concurs a fost Julia Prock-Schauer de la Compania de Teatru Pygmalion, Viena. Recitalul ei s-a intitulat „Die Gaunerin”, bazat pe monodrama „Puslamaua de la etajul 13”, un text frumos si sensibil al dramaturgului Mircea M. Ionescu, pe care l-am vazut si anul trecut la Gala, in interpretarea Ancai Sigartau. Spectacolul de la Viena e unul serios, solid, facut cu aplicatie, are o regie foarte interesanta, cu tenta expresionista, ea fiind semnata de Geirun Tino, iar interpreta e talentata, jucându-si cu energie si mare daruire partitura. Din pacate, spectacolul nu a avut subtitrare, pierzând mult prin aceasta, pentru ca e vorba despre un recital bazat pe text, pe literatura dramatica. Una de certa calitate, transmitând idei, emotii.
La sala Studio am vazut-o apoi pe tânara Adriana Bordeanu (Teatrul „Pentru Putini”, Bucuresti), o actrita cu o nostima mutrisoara, semanând cu frumusica si subtirica britanica Keira Knightley. Cu aplomb si dezinvoltura ea a interpretat o monodrama a Savianei Stanescu, „Infanta”, piesa postmoderna, intertextualista. Cam stufoasa si alambicata, dar foarte ofertanta pentru o actrita, dându-i posibilitatea sa interpreteze mai multe personaje, sa treaca de la un registru dramatic la altul. Ceea ce i-a reusit, in buna parte, actritei, ea câstigând Premiul pentru Cel mai bun one-woman-show.
Ultimul recital din aceasta a VIII-a editie a Galei a fost sustinut de Attila Harsányi de la Compania Aradi Kamaraszinház, Arad. Ultimul a fost si cel dintâi, pentru ca Attila a luat toate premiile, incepând cu cel acordat de juriul elevilor (Premiul „Stefan Iordache”), cu acela conferit de juriul actorilor de la Teatrul „Bacovia”, si culminând cu Marele Premiu si Trofeul Galei STAR. Actorul maghiar a fost Hess din piesa Alinei Nelega „Decalogul dupa Hess”, un text excelent scris. Si jucat cu maiestrie de un actor matur, stapân pe mijloacele sale de expresie. Regia lui Tapasztó Ernö a fost remarcabila, gasind solutiile cele mai nimerite pentru a pune in valoare toate calitatile interpretului, care a stralucit in rolul celebrului nazist cu mintea zdruncinata.
Recitalurile extraordinare
Dupa superbul recital al sopranei Angela Gheorghiu, care a innobilat cu prezenta ei gala bacauana, ridicând foarte sus stacheta manifestarii, a fost rândul a doi cunoscuti actori sa evolueze pe scena de la „Bacovia”. Tania Popa, de la Nationalul bucurestean, a venit cu „Fata din curcubeu”, un spectacol semnat de Lia Bugnar. O adevarata incântare. Expresiva si dinamica, versatila, actrita ne-a facut sa traim intens fiecare clipa din recitalul ei. A fost dramatica si melodramatica, a facut haz de necaz intr-un chip induiosator, si a interpretat minunat o multime de cântece rusesti, cu patos, cu nostalgie, cu acea caldura proprie sufletui slav.
Sobru si elevat, fara artificii, a fost recitalul lui Emil Boroghina (Teatrul National Craiova), „Lumea-ntreaga e o scena si toti oamenii-s actori”. Am ascultat versuri din Eminescu, sonete de Shakespeare, prin fata ochilor ni s-au perindat celebrele personaje ale „divinului brit”, rostite cu adânca emotie sublimata de un melancolic (precum Jacques) Emil Boroghina, prezenta calda si discreta.
In inchiderea Galei, doi foarte tineri interpreti plini de talent si promisiuni de viitor stralucit in arta, Narcis Iustin Ianau si Eliza Dragoi (de la Colegiul National de Arta „George Apostu”, Bacau) ne-au purtat, avântati, cu prospetime si candoare, pe aripile muzicii.
Bine ca a fost!
Editia a VIII-a a Galei (prezentata de inventivul si simpaticul actor Matei Bogdan, intr-o dispozitie ludica permanenta, transpunându-se in pielea unor celebre personaje de teatru si film) a fost una cam saracuta, cu exceptia momentului inaugural, si cu alte câteva, doua-trei momente reusite. A durat putin, bugetul fiind unul restrâns, si nici concurentii nu au dat navala. Astfel ca juriul, alcatuit din Adrienne Darvay Nagy (critic de teatru din Ungaria), Monica Andronescu (critic) si Mihaela Teleoaca (actrita) n-a avut o sarcina prea grea. Interesant a fost ca optiunile juratelor s-au intâlnit, la modul fericit, cu acelea ale celorlalte jurii. Desi, apropo de asta, eu cred ca treaba actorilor este sa joace, sa fie pezenti pe scena, sa participe la competitii, nu sa formeze jurii. Dar, ma rog, e si aici un fel de joaca, de autodistribuire in roluri. Nu in cele mai nimerite, dupa cum spuneam, mai ales ca la aceasta editie au fost cei mai multii critici (ei se ocupa, de regula, cu judecatile de valoare), mai multi decât concurentii.
Cu mari ambitii, printre invitati, la loc de cinste figura dramaturgul Fernando Arrabal (in program fiind inscris si un colocviu dedicat operei acestuia, dar celebrul scriitor nu a mai ajuns, din pacate, la Bacau) Gala a avut meritul principal ca a existat. Se poate spune, asadar, bine ca a fost! Decât o nedorita intrerupere, un loc gol (austeritatea asta financiara e pustiitoare rau), mai bine continui un proiect, chiar daca nu-ti iese totul cum ai fi dorit. Vor fi, cu siguranta, alte editii mai reusite, si poate ca si bacauanii vor ajunge in numar mai mare pe la teatru. Ca doar pentru public sunt facute festivalurile!
