Dupa ce Domnul Dumnezeu a alcatuit lumea, zice Sadoveanu, a pus rânduiala si semn fiecarui neam. E stiut ce-au primit tiganul, jidovul, ungurul, rusul… “Sa va para toate bune, sa vie la voi cel cu cetera, si cel cu bautura, si s-aveti muieri frumoase si iubite”, le-ar fi spus Domnul alor nostri, care au intârziat chiar si la impartirea darurilor. Unii spun ca Dumnezeu ne-ar fi aruncat doar niste firimituri in cârca destinului. Firimituri? Aiurea! Nu-i de ici-colo sa ai femei frumoase si iubarete, glas fermecator de cetera si bautura la care nici chiar zeii nu strâmba din nas; dimpotriva. Din povestea asta pe care o tot spunea Nechifor Lipan pe la felurite chefuri lipseste un dar: maidanezul. S-o fi pierdut pe la tipar, prin manuscrisele sadoveniene. Cine stie… Cred ca maidanezul a fost aruncat in cârca destinului nostru, altfel nu inteleg de ce inteleptele/responsabilele administratii locale/nationale privesc etern catre acesta ca spre o fatalitate.
Asadar, nu putem scapa de maidanezi. Intre timp, blândul maidanez, adjudecându-si insusiri umane, s-a ticalosit. Latra mereu ca un politician, musca aidoma prietenilor pe care-i pierzi o clipa de sub privire, se organizeaza in haite infractionale. (“Grup infractional organizat”, zice DNA). Cine n-a urmat cursuri savante de imprietenire cu maidanezul este pierdut. In ultimul timp, maidanezul musca vârstos si fara discriminare de gen, vârsta si rasa. E drept ca n-am auzit de politicieni sau de primari muscati. Deocamdata, maidanezul n-a gasit mijloace de patrundere in limuzine sau de penetrare a dispozitivelor SPP.
Daca maidanezul muscator a devenit o fatalitate, propun ca fiecare român sa aiba antirabicul “la purtator”; ca anexa obligatorie la certificatul de nastere. Ca dar viager al statului român. A fi muscat de câine, macar o singura data in viata, nu mai este doar o posibilitate. Cunosc oameni care au cunoscut aceasta forma aleasa a iubirii maidaneze chiar si de trei ori. De ce propun asta? Sa presupunem ca esti buhusean. Normal, te musca unul dintre sutele de maidanezi. Mergi la spital. Flit. Spitalul nu este acreditat pentru a injecta antirabic. Esti trimis la Infectioase Bacau.
Aici iti este scanata muscatura cu privirea specializata transformata in laborator de analize, se trece la scanarea de moaca si, daca nu dai semne de evidenta turbare, ti se spune ca nu exista antirabic in dotare. Daca esti istet si empatizezi putin cu o fiinta pe cale de a turba, antirabicul, care in urma cu niste minute nu exista, ca prin minune, apare. Am brodat pe un caz real, fireste. Asa ca n-ar fi mai nimerit s-avem etern antirabicul asupra noastra? Cu exceptia politicienilor, fireste, pentru ca, banuiesc, daca i-ar musca un maidanez, pericolul de turbare ar da târcoale doar muscatorului…
