Noua lege a Parlamentului de la Kiev care desființează învăţământul în limba maternă ar trebui să fie un semnal pentru toată lumea asupra direcţiei în care se îndreaptă Ucraina.
Pentru că, în ciuda declaraţiilor pro-europene, a faptului că ucrainenilor li s-a permis să intre în UE fără viză (lucru de care românii nu au beneficiat nici o secundă înainte de aderarea noastră din 2007), agenda establishmentului ucrainean este alta. Culmea este că Bucureştiul, care ar trebui să aibă grijă de minoritatea românească de peste graniţă, continuă să ajute Ucraina, ba chiar are trupe militare în ţara vecină, pentru exerciţii comune.
Să nu uităm că o lege similară, adoptată acum câţiva ani, a aprins focul în estul ţării. Atunci, abrogarea legii care permitea folosirea limbilor regionale şi care dădea voie ruşilor din Donbass să vorbească ruseşte în administraţie şi românilor din Bucovina să vorbească româneşte, a provocat demonstraţii de proteste. Armata a intervenit brutal, împușcând demonstranţii, forţele de ordine s-au confruntat cu militarii (mai ţine minte cineva episoadele în care Armata ucraineană trăgea cu rachete în sediile miliţiei?) şi aşa a început războiul civil.
Nici atunci şi nici acum, Bucureştiul nu a reacţionat decât prin câte un comunicat diplomatic, în care-şi „exprimă îngrijorarea”. În schimb, România a susţinut poziţia Ucrainei în confruntarea cu Rusia, deşi, după cum s-a văzut, a avut numai de pierdut. Evident, poziţia României este determinată de SUA, care au anumite interese în zonă; totuşi, să nu uităm că Ucraina doreşte aderarea la Uniunea Europeană şi asta înseamnă anumite standarde aplicate minorităţilor.
Şi pentru că tot ni se repetă sistematic faptul că ruşii ne-au furat Basarabia, să nu uităm că Bucovina ne-a fost răpită cu mult înainte. Dacă Moldova dintre Prut şi Nistru a intrat în componentă Rusiei la 1812, nordul Moldovei, botezat de ocupanţi Bucovina, a fost luat la 1775 de Austria.
Faţă de Basarabia, care a stat 106 ani sub stăpânirea rusească până la Marea Unire din 1918, Bucovina a stat sub ocupaţie austriacă 143 de ani. URSS a reocupat nordul Bucovinei în 1940, l-a păstrat după Al Doilea Război Mondial şi a trecut teritoriul sub stăpânirea Kievului, alături de teritorii furate de la alte ţări, ceea ce face ca Ucraina să cuprindă hălci luate de la Polonia, România, Cehoslovacia şi chiar Rusia (deşi ruşii şi-au luat Crimeea înapoi).
Întrebarea firească este simplă: Cât timp vom mai susţine Ucraina în detrimentul intereselor noastre naţionale?
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
