România, Rusia, Siria

3

A trecut neobservat un amănunt important, legat de doborârea avionului militar sirian, zilele trecute. Dincolo de eveniment, de faptul ca pilotul s-a salvat și a aterizat cu parașuta în Turcia, unde a fost internat într-un spital, pentru tratament, există un amănunt care este aproape neverosimil: vârsta pilotului. La 56 de ani, un pilot român sau dintr-o altă țară NATO ar fi fost scos la pensie de mult, nemaiavând voie să piloteze un supersonic. Dar pilotul sirian a fost chemat și a acceptat să participe la război de partea forțelor guvernamentale.

Oricâtă propagandă s-ar face în încercarea de a construi o imagine pozitivă așa-numiților „rebeli moderați” care ar fi o alternativă viabila a regimului Assad, realitatea de la fața locului a convins sirienii să sprijine Guvernul.

Assad aplică în conflict doctrina dezvoltată de Ceaușescu de „război al întregului popor”; de la piloții de pe supersonice aflați la vârsta la care alții își cresc nepoții până la trupe paramilitare formate din voluntari din localitățile eliberate sau forțe de autoapărare formate din femei. Probabil, puși în fața unei alegeri similare, și românii ar fi preferat să lupte de partea regimului comunist decât să accepte forțele sprijinite din exterior care ar fi urmărit schimbarea prin violență a sistemului politic. Astăzi, desigur, nu mai poate fi vorba de așa ceva.

Revenind la conflictul din Siria, remarcăm că pe măsură ce forțele guvernamentale, sprijinite de Rusia, reușesc să se impună, respingând atât forțele Daesh cât și pe cele ale „rebelilor moderați”, propaganda occidentală anti-Assad și pro-rebeli își înmoaie tonul. Încep să iasă la iveală isprăvile rebelilor din Alep, care, descriși drept eroi de către presa americană, au înfometat populația, pastrând pentru ei ajutoarele umanitare, care au folosit locuitorii orașului drept scuturi umane sau care aveau arme chimice pe care nu s-au sfiit să le folosească.

Socoteala greșită a americanilor, care au încercat să schimbe regimul de la Damasc prin forță, a permis Rusiei să-și arate mușchii, pentru că este clar că făra ajutorul Moscovei, nu am fi vorbit astăzi de victoriile trupelor fidele lui Assad.

Pe de o parte, Rusia și-a asigurat liniștea pe plan intern, demonstrând poporului că a revenit în „Liga Mare” și că are armament comparabil cu cel american.

Pe de altă parte, a transmis un puternic semnal extern, în contextul în care la granițele sale se concentrează trupe NATO venite, desigur, să contrabalanseze „amenințarea rusească”. O amenințare care a fost, inițial, doar un mit creat de Occident pentru a fi folosit în jocurile politice. Cu ce ne afectează pe noi acest lucru? În primul rând cu faptul că ne-am trezit în coastă cu un urs trezit din hibernare care poate să facă destule pagube dacă e tras de coadă. În al doilea rând, în contextul în care Uniunea Europeană ne dă din nou cu flit, antagonizarea pozițiilor dintre România și Rusia nu ne este de nici un ajutor, ba, din contra, ne poate pune probleme economice. Un subiect asupra căruia vom reveni!


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. Foarte slab, domnule viceprimar….
    Dacă vorbim de luat cu forța, Franța și-a făcut toate poftele cu Algeria, Tunisia, Maroc, Reunion, Guadelupa, Haiti, Tahiti și multe altele, au luat de acolo tot ce au găsit pe pământ, sub pământ și sub apă, ca să se dea acum civilizați cu bogațiile altora.
    Crimeea s-a întors acasă la Rusia, în mod firesc, prin votul poporului.
    Dar când noii Uniuni sovietice cu sediul la varza de Bruxelles îi sta votul în gât, democrația începe să nu-i mai miroase a bine….
    Liberté, égalité, oubliez la Crimée…

LĂSAȚI UN MESAJ