„Vrem nume noi în politică” – au spus tinerii frumoși și liberi scoși în stradă dupa Colectiv. Pentru că – nu-i așa?! – numele noi sunt garanția că respectivii sunt și „curați”. Sloganul a fost preluat de mai multe formațiuni politice, a fost rostogolit, adus ca argument în campania electorală iar rezultatul a fost că nici un partid nu a pus pe liste doar nume noi iar dintre cei noi nu toți sunt chiar așa de curați cum ni se sugerase.
Dar surpriza nu s-a oprit aici: când a fost vorba de propunerile de premier, aceiași lideri de opinie care susțineau necesitatea împrospătării clasei politice s-au opus propunerilor pe monitv că nu ar avea suficientă experiență politică. Serios?! Adică vreți și politicieni noi, dar și cu experiență?! Dacă vi se pare că ar fi o contradicție, să știți că nu vi se pare!
De parcă nu am ști că suntem în România. Iar România se împarte în două părți inegale: proștii și șmecherii. Șmecherii sunt băieții ăia care sunt unși cu toate alifiile și care ne dau lecții de democrație, anticorupție, economie și integritate.
Susțin alegerile libere, dar dacă nu iese cine trebuie, se sucesc. Condamnă șpaga și hoția, dar sunt primii la contracte cu statul și la parandărături. Vorbesc de eficiență, productivitatea muncii, dar singura lor metodă de a crește profitul este scăderea salariilor și concedierea de personal. Sunt în stare să urmărească până în pânzele albe un actor care a avut îndrăzneala să fie și director al teatrului în timp ce îndeplinea o funcție publică, dar ei sunt în câte trei-patru consilii de administrație ale întreprinderilor de stat.
Și încă nu am vorbit despre agenții acoperiți ai serviciilor secrete românești și străine care ne transmit ultimele directive ale șefilor lor sub formă de opinii independente.
În perioada neutralității dinainte de Marele Război, presa românească ajunsese să se încaiere pentru că fusese cumpărată de Puterile europene. Unele ziare de către Germania și Austro-Ungaria, altele de către Rusia, Franța sau Anglia. Miza era determinarea românilor să intre în război de partea Puterilor Centrale sau a Antantei.
Situația nu este, deci, nouă, mai ales că, dacă atunci a existat o „listă a lui Gunter” cu ziariștii cumpărați de nemți, în vremurile noastre a existat o „listă a lui Severin”.
Nu am altă concluzie decât un sfat: să ne folosim mintea și să nu-i mai lăsam pe alții să ne prostească.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
