“Scurtele mele însemnari in legatura cu cartea lui Bajanow asupra Rusiei lui Stalin si cu rolul prostilor in istorie au provocat nedumeriri”. Asa debuteaza articolul lui Nae Ionescu, “Totul despre prejudecata inteligentei”, publicat in 31 ianuarie 1931 (Vezi volumul Nae Ionescu, “Roza vânturilor”, Editura “Roza vânturilor”, 1990, pag. 221-225). Insemnarile la care face trimitere autorul, “Prejudecati” (Ibidem, pag 218- 221), fusesera publicate cu doar trei zile inainte. Ele vizau cartea lui Boris Bajanov, Avec Staline dans le Kremlin, publicata in Franta. In “Prejudecati”, amintind despre faptul ca Bajanow spune despre Stalin ca este “un om incult si marginit, respingator si lipsit de orice talent, neintelegând absolut nimic; ambitios si crud, un spânzurat fara niciun Dumnezeu, stapânit de o devoranta patima a puterii” (Op. cit., pag. 219), adauga: “…istoria nu au facut-o oamenii inteligenti. Inteligentii si voluntarii cel mult daca au falsificat-o si au intors-o din drum” (Ibidem, pag. 221).
In “Totul despre prejudecata inteligentei”, Nae Ionescu incearca sa raspunda nedumeririlor care au fost provocate de ideile sale din “Prejudecati”: “Când am luat deci apararea prostilor in politica, impotriva «desteptilor», nu am vrut sa fac paradoxe, ci sa stabilesc adevaruri. Eu stiu ca in unele imprejurari prostia poate fi o pacoste si o pedeapsa de la Dumnezeu. Stiu. Caci meseria mea ma obliga adesea sa umblu prin ponoarele filosofiei, si imi dau seama ce dezastre si ce nenorocire organizeaza în acest domeniu prostia; mai ales când e grava si serioasa. In filosofie prostia e însa fatala pentru ca ne aflam in-tr’un domeniu specific inteligentei. Nu însa acelas e cazul politicei; care toata se misca în planul gestului creator” (Ibidem, pag. 222). El increaca sa fie persuasiv, oferind exemple de pe scena politicii autohtone: “…nu a fost un Carp mai destept decât Ion Bratianu batrânul? Si totus, bine sau rau, Ion Bratianu a facut incomparabil mai mult in tara româneasca, decât Petre Carp” (Ibidem, pag. 222-223). Potrivit lui Nae Ionescu, daca am schita portretul unui politician ar trebui sa tinem seama de faptul ca acesta, ca om de actiune, “trebuie sa fie destul de ambitios, – pentru ca sa aiba un resort launtric; dar si destul de marginit, pentru ca sa nu-si dea seama de putinatatea puterilor sale. Si mai ales, destul de prost, ca sa nu poata face teorii. Marea pacoste a istoriei moderne au fost oamenii inteligenti si teoriile lor” (Ibidem, pag. 223). Convingator? Daca nu a fost suficient de persuasiv, mai ascultati-i un argument: “Multa vreme nu am inteles de ce d. prof. Iorga (Nicolae, n.n., I.F.) nu poate sa sufere pe filozofi. Acuma stiu. Pentru ca filozofii sunt prin execelenta fabricanti de teorii; si pentru ca d. lorga, inteligenta supla care se pleaca si se muleaza pe fiecare semn al vietii, detesta teoria” (Ibidem, pag. 224)…
Ca sa nu-i suparam pe politicieni chiar de tot, amintim marele vis al lui Platon, din “Republica”. El spunea ca atâta timp cât filosofii nu vor fi conducatori si conducatorii filosofi, atâta timp nu se va pune capat nenorocirilor in viata de stat si in viata omeneasca. Faptul ca Nae Ionescu avanseaza un alt punct de vedere (interesant) nu cred ca trebuie sa deranjeze. Cititorii au libertatea de a alege, analizând cele doua opinii. Sau chiar mai mult: sa avanseze propriile opinii….
Ion Fercu
