America a oferit Rusiei prilejul sa se reafirme ca putere mondiala; nici daca ar fi vrut, SUA nu puteau oferi un mai bun prilej rusilor sa revina in politica lumii si sa fie primiti cu aplauze.
Momentul este atât de perfect incât simti, uneori, un gând care-ti da târcoale: dar daca Obama si Putin au propria lor agenda si cearta dintre cele doua tari a fost doar de ochii lumii?
Dar sa revenim: situatia din Orientul Mijlociu nu este o problema, din punctul de vedere al SUA. Cine considera ca America s-a impotmolit in zona se inseala; de fapt situatia este exact cea pe care si-o doresc americanii pentru ca doctrina neoconservatorilor de la Washington este cea in care lumea intreaga se afla in haos, numai SUA isi vad linistite de treburi.
Teoria haosului controlat sustine ca, in vreme ce toata lumea se razboieste cu toata lumea, nimeni nu mai are timp sa se razboiasca si cu America.
Numai ca situatia din Orient creata de SUA nu prieste tuturor; in fapt, doar SUA, Israelul si Turcia beneficiaza de avantajele razboiului permanent.
Asa ca interventia Rusiei in zona a produs nu doar consternarea americanilor, care nu mai stiu cum sa-si protejeze “luptatorii pentru libertate” de atacurile avioanelor rusesti, dar si un val de speranta pe intreg mapamondul cum ca acest cosmar numit ISIS va fi sters de pe harta.
Lumea s-a saturat de vestile despre masacre, refugiati sau distrugeri de monumente antice; interventia lui Putin in Siria este privita, din acest motiv, cu simpatie si speranta ca ceea ce n-a putut sau n-a vrut SUA, va face Rusia.
Desigur, nu trebuie sa ne asteptam ca Putin face o actiune de binefacere; are propriile interese in zona. Nu putem, insa, sa nu observam un lucru: la nivel imagologic, Rusia de astazi este la 180 de grade fata de Rusia de anul trecut.
Acuzata de interventie in conflictul din Ucraina, impovarata cu sanctiuni economice si sub presiunea unui flux permanent de stiri acuzatoare fabricate, in mare parte, in laboratoarele serviciilor secrete ucrainene, Rusia era suspectul de serviciu, sperietoarea fluturata de liderii occidentali.
Discursul lui Putin de la sediul ONU, care din pacate a fost reflectat prea putin de presa româneasca, arata ca Rusia nu doar ca nu este ingenunchiata economic, cum incearca sa ne convinga unii, dar se pregateste pentru un rol important pe scena politica mondiala.
Si aceasta revenire este o consecinta directa a politicilor americane de a pune Rusia cu spatele la zid.
Pentru noi, situatia doar se complica; nici rusii si nici americanii nu ne-au iubit, vreodata, in mod sincer; doar s-au folosit de noi.
Faptul ca, acum, influenta ruseasca creste pe scena mondiala nu are cum sa fie bine pentru noi, care de mai bine de zece ani tot ii injuram peste gard, la indemnul americanilor.
Politica externa româneasca a devenit tot mai rigida si ideologizata, refuzând sa lase loc de “buna ziua”, considerând ca pozitia noastra si frontierele vor fi aparate, etern, de americani.
La fel cum ne-au protejat francezii si englezii la 1940…
