Nu-mi fac mari iluzii cu privire la impartialitatea tuturor celor care compun corpul Justitiei, dar e de domeniul evidentei faptul ca aceasta a inceput, chiar daca timid, sa functioneze apropiindu-se de normalitate. In acest context, infractorii cu staif incearca sa-si adapteze strategiile de aparare. Vechile strategii utilizate de avocati risca sa fie lovite de desuetudine…
Cel mai bun exemplu in acest sens este reprezentat de cazul unui patron de televiziune trimis dupa gratii pentru vreo zece ani. Ziarstii trustului media, aflând ca procurorul care a instrumentat cu succes dosarul mogulului lor se afla in ofsaid mare, fiind retinut de catre anchetatori, zamislesc, de-a toarta cu avocatii, o strategie prin care sa argumenteze ca seful lor a fost condamnat pe nedrept. Argumentul: procurorul amintit (inca nedovedit vinovat…), având statutul de infractor, nu avea calitatea morala de a acuza. Zamislitorii noii strategii de aparare nu vor sa tina seama de faptul ca daca un procuror a calcat in strachini in situatii care nu au nimic in comun cu un caz in care el a aplicat legea corect, verdictul acelui caz ramâne/trebuie sa ramâna neschimbat.
Am realizat ca salariatii amintitului trust nu sunt singurii care incearca sa aplice aceasta strategie. Exista o adevarata ofensiva nationala a infractorilor in acest sens. Strategia nu este noua. In fapt este vorba despre o reteta avocateasca pe care italienii (si nu numai…), ne spune celebrul Umberto Eco, au inventat-o in urma cu ani de zile… Conform acestei strategii, anchetatul nu este preocupat de a dovedi faptul ca este nevinovat sau ca dovezile acuzarii nu au temei, ci de a argumenta opiniei publice ca statutul moral al acuzatorilor se afla in mare suferinta.
De multe ori, strategia fiind agresiv mediatizata, afectiv, procesul se muta din instanta clasica in instanta… opiniei publice. In istoria practicii judiciare occidentale vom gasi infractori care, aparati de avocati care au influentat emotia opiniei publice, au scapat basma curata. Ca sa fie si mai convingator, Umberto Eco noteaza amar: “E de ajuns sa demonstrati ca cel care v-a prins cu mâna in sac (sau pe secure) nu a declarat acum zece ani la fisc un cadou primit de la amanta (sau amant). Veti deveni persoane demne de respect”.
