Implicarea tot mai multor companii in rezolvarea problemelor sociale ale comunitatilor in care isi desfasoara activitatea economica ne apropie de tarile dezvoltate. Steve Cooper, presedintele Asociatiei “Lumina”, lauda, in urma cu câteva zile, faptul ca o societate a dat dovada de responsabilitate sociala corporatista, dând inapoi o parte din ceea ce a primise de la comunitate.
De asemenea, a remarcat ca bacauanii, clienti ai supermarket-ului respectiv, au facut donatii. “Bacaul are inima” a spus el, surprins. De fapt, bacauanii s-au dovedit intotdeauna generosi, dar asta nu e suficient. Ar fi necesar ca Guvernul sa incurajeze acest tip de comportament. Si cetatenii, si companiile se implica in a rezolva problemele sociale.
Unele firme doneaza materiale pentru construirea de locuinte, altele participa la construirea si dotarea unui hospice sau sprijina functionarea centrelor educationale. Iar clientii, cred eu, tin cont in alegerea firmei si de aceasta generozitate, nu doar de calitatea produselor vândute. Spuneam ca nu e suficient ca organizatiile guvernamentale sa ceara, iar companiile si clientii sa aiba inima si sa reactioneze.
Statul trebuie sa stimuleze aceasta atitudine prin politica fiscala. In primul rând ar face bine sa fie mai putin hraparet si sa taxeze mai cu blândete “munca”. Concret, sa reduca impozitele pe care le incaseaza de angajatori si angajati.
Sa ia mai putin de la cei care produc bunuri si servicii si, eventual, mai mult de la cei care intermediaza, speculeaza, tranzactioneaza etc. De asemenea, sa acorde facilitati celor care fac investitii reale, investitii ce intr-adevar cresc calitatea marfii si numarul angajatilor.
Si, la fel de important, sa foloseasca in mod corect ceea ce incaseaza de la cetateni si firme. Taind mai putin din venitul contribuabilului ii va permite sa-si poarte singur de grija. Mai putine impozite, mai putine ajutoare sociale, cred ca asta e calea spre maturizare.
