Respectul pentru taran

1


Taranul a fost considerat dintotdeauna talpa pamântului. Initial, in mod peiorativ, i-a fost atribuit acest statut, pentru ca, in prezent, calitatea sa i se potriveasca in virtutea rolului special pe care il are, de el depinzând cu totii. Lui ii datoram, de ceva ani, cresterea calitatii vietii, a nivelului de trai. Multumita lui oficialii se pot lauda cu cifrele care spun au dus la cresterea economiei. Caci, in vreme ce fabricile, uzinele, afacerile de tot felul au fost darâmate de unii ori vândute strainilor, dupa 1989, taranul a continuat sa se dedice muncii pamântului.

Imi amintesc cum, la una dintre editiile „Topului Firmelor”, un invitat din rândul patronilor de firme din Bacau a exclamat, la momentul premierii agricultorilor: „Uite, astia afaceristi cu adevarat, care se chinuie, saracii, in ploaie, frig, in soare, zi si noapte, nu ca noi, din birou”. Din pacate, nu la fel au inteles si politicienii nostri care, de 25 de ani, se imbuiba cu fructele pamântului oferite de munca (de multe ori, neplatita) a fermierului român. Altfel, nu le-ar fi permis hypermarketurilor sa vânda aproape exclusiv produsele turcilor, olandezilor, ale spaniolilor, italienilor sau polonezilor, ci ar fi determinat, in mod legal, comerciantii de la multinationale sa puna in valoare mai ales produsele locului.

Din pacate, nici in cel de-al 12-lea ceas, oficialilor de la Bucuresti nu le-a pasat de soarta fermierului, lasându-l, in prag de iarna, fara resursele necesare inceperii unui nou an agricol. Agricultorii francezi nici nu stau la discutii cu guvernantii lor când e vorba de drepturile ce cred ca li se cuvin. Mi-aduc aminte numai de cum fermierii francezi, nemultumiti de scaderea preturilor la produsele alimentare, au atacat, in vara, un camion românesc cu anvelope, in ideea de a impiedica patrunderea produselor straine.

Sau de dezordinea rutiera de pe o autostrada provocata de blocajul format de tractoarele agricultorilor care se deplasau, pe ambele sensuri, cu o viteza de 5 km/ora, ori paralizarea Parisului nemultumiti fiind de subventiile primite. Ce sa mai spunem de ai nostri care nici macar bruma de subventii nu si-au primit-o, iar daca vor ajunge, intr-un final de an, banii vor fi aproape inutili, cel putin pâna la primavara. Si-atunci, ma-ntreb, unde este respectul fata de taranul român? Ce-ar trebui sa faca pentru a si-l recapata, ca-n 1907?



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. Agricultura merge in ultimii ani fiindca aia de au cumparat pamanturile taranilor numai mentalitate de taran nu au. Sunt capitalisti cu acte, cu utilaje, cu know-how…si de cele mai multe ori cu rezidenta oriunde, numai in Romania nu. Si asta n-ar fi ceva rau, doar ca si profiturile tot calea aia o iau. Ca si-n retail, ca in siderurgie, ca in petrol, gaze, cupru, paduri, energie etc..etc..etc. Pan la urma cand vor fi cumparat indeajuns pe aici, vor veni francezii sa protesteze si pentru drepturile taranului „roman”

LĂSAȚI UN MESAJ