Chiar daca am iesit din criza (dar am intrat putin in recesiune!), conform datelor pe care guvernantii le obtin de la institutiile care fac statistici si pe care le folosesc cum le vine bine, numarul cazurilor sociale a crescut.
Iar unele dintre acestea sunt de nesolutionat, dupa cum sustin autoritatile locale. Argumentele primarilor sunt, mai intotdeauna, legate de lipsa resurselor financiare si de meandrele legislatiei, care nu permit sa oferi ajutor oricui, oriunde, oricând. Avem un copil uitat de parintii plecati la munca in strainatate? Il ducem intr-un centru!
Avem un batrân singur, care sufera de dementa? Nici macar atât nu putem face. De ce? Nu are domiciliu stabil in comuna respectiva, sta cu fiica, dar nici aceasta nu are casa, locuieste cu chirie si va fi data afara peste câteva zile. Sau: batrânul nu are pensie, nu este asigurat, prin urmare nu poate beneficia de servicii medicale gratuite, mai exact de investigatii si tratamente.
Sau: nu are act de identitate, nici bani ca sa umble pe drumuri si sa primeasca un duplicat. Ca sa beneficiezi de sprijin, in tara asta, trebuie sa ai locuinta, bani de RMN, asigurare de sanatate si altele. Un batrân sau un adult cu dementa poate fi institutionalizat intr-un centru de neuropsihiatrie (unde ar beneficia de terapie) numai daca i s-a stabilit un diagnostic cert, iar ca sa-l obtina nu se poate duce la Urgente.
Trebuie sa aiba medic de familie, sa consulte un specialist, sa-si faca analizele, sa aiba apartinatori care sa-l transporte, sa-l insoteasca… Pai daca are familie si bani, de ce ar mai apela la ajutorul autoritatilor?
“Un caz social” nu este cel in care subiectul e un cetatean care detine locuinta proprie, are venituri, haine si vine la comisie cu taxiul. S-a vorbit mult despre faptul ca avem nevoie nu de servicii sociale, ci de servicii medico-sociale si de legi coerente in domeniu, care sa permita actiunea unitara a mai multor institutii si interventia rapida pe caz.
De asemenea, despre faptul ca primarii si asistentii sociali ar trebui “sa se implice”, nu sa se comporte ca niste functionari. Si exista, azi, oameni inimosi si bine pregatiti, care se zbat pentru amarâtii din localitatea lor. Doar statul ramâne mereu corigent la legi si proceduri.
