Războiul lumilor

Într-o duminică de octombrie a anului 1938, extratereștrii au debarcat în State. Pe calea undelor. I-a „chemat” inspirația scenaristului Howard E. Koch de la CBS, autorul unei reușite adaptări radiofonice a nuvelei „Războiul lumilor” de HG Wells.

Calitatea scriiturii și gravitatea vocii lui Orson Wells au făcut restul. „Restul”, adică instaurarea panicii. Și a haosului. S-a vorbit inclusiv despre new-yorkezi gata să se arunce de la etaj, ca în timpul Marelui Crah, în ciuda faptului că nu văzuseră picior de omuleț verde. Exagerări? Posibil.

Cert este că foarte mulți ascultători ai postului CBS au confundat teatrul radiofonic cu un fapt real. De atunci au trecut aproape 80 de ani. Deși s-a dat de mai multe ori pese cap, lumea a rămas în anumite privințe la fel.

Dovadă că azi, în plină epocă social-media, poți să aduci oricând extratereștrii în New York, să-l arunci încă o dată în aer pe Feltrinelli sau să reinstalezi dictatura lui Pinochet în Chile. Cu puțin efort, îl urci din nou pe King Kong pe Empire State Building.

Totul, cu un singur click. Useri, bloggări sau autori de conturi facebook false sau reale (de curând, Zuckerberg a admis existența conceptului „fake news”, diminuându-i doar procentul) chiar o fac. O fac și, în suficiente cazuri, sunt crezuți.

Vorba unui jurnalist de la „Repubblica”, „zilnic, găsim milioane de postări cu pretenții de știri care răspund la o singură întrebare: ei și?”. Ei, na! Cui îi mai folosesc clasicele 5 Ws? Poate doar ziarelor – online și printate, câte or mai fi ele – care trebuie să omoare zilnic câte un tigru pentru a supraviețui.

Ok, poate nici ziarele nu sunt mereu o oază de bună practică. Dar încercați să vă imaginați lumea fără ele! Tolontan scria într-o carte de-a sa că atunci când unui american i se întâmplă să dea peste un extraterestru care tocmai îi folosește periuța de dinți sună întâi la ziar și apoi la Poliție. Așa s-a întâmplat și în ’38. N-a fost nevoie de pastă de dinți. Și atunci a fost de ajuns cerneala tipografică.