– hotarârea a fost luata de actionarul majoritar si va fi analizata in AGEA din luna februarie – rafinaria va disparea, astfel, de pe harta industriala a României dupa 60 de ani de la infiintare – in locul ei se promite dezvoltarea unei noi platforme industriale
Actionarul majoritar al societatii Rafo Onesti, compania Petrochemical Holding Viena, a decis sa vânda la fier vechi activele si utilajele rafinariei. Directorul general, Miroslav Dermendjiev, a fost împuternicit sa aplice aceasta masura imediat ce Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor, convocata pentru 18 februarie, va aproba propunerea, trecuta pe ordinea de zi în ultima clipa. Adunarea avea, initial, doar scopul de a analiza pe ce piata de capital vor fi tranzactionate actiunile Rafo, dupa desfiintarea pietei Rasdaq, pe care sunt listate pâna la sfârsitul lunii februarie.
Petrochemical Holding a precizat că sumele obținute astfel vor fi folosite pentru întreținerea activitații curente a rafinariei si pentru plata obligatiilor de mediu care survin odata cu dezmembrarea instalațiilor, iar pe terenul ramas liber va fi dezvoltata o noua platforma industriala. Nu au fost furnizate alte amanunte.
Rafinaria din Onesti ar fi implinit, anul viitor, 60 de ani. Este una dintre cele cinci mari rafinarii ale tarii, cu o capacitate de rafinare de 3,5 milioane de tone de titei pe an. Din anul 2008, insa, instalatiile ei au fost oprite definitiv, iar toate initiativele de a mai fi repornite au esuat.
„Chiar si in ultimul timp au fost vreo trei proiecte pentru repornirea instalatiilor, pentru care, e drept, era nevoie de niste bani, dar nu s-a dat OK pentru niciunul. Ce se va intâmpla prin valorificarea de care este vorba, ca vor fi activele sau instalatiile date la fier vechi, nu stim clar deocamdata. Saptamâna viitoare vor fi discutii, la Viena, cu administratia societatii.”
Ion Marian, liderul sindicatului Rafinorul, de la Rafo
Salariatii ii vor cere explicatii patronului
Cei circa 450 de salariati de la Rafo se vad din nou cu sabia deasupra capetelor, de data aceasta parca fara nicio speranta. „Noi, sindicatul – a opinat Ion Marian – nu avem cum interveni. Doar când va avea loc AGA, salariatii il vor astepta, probabil, in fata pavilionului central pe domnul Iakov Goldovskyi, actionarul majoritar, sau pe delegatul acestuia la adunarea generala sa dea explicatii. Sa stim ce se va intâmpla cu fabrica si cu salariatii. Altfel, fabrica e toata a lui, el decide.”
De acum doi ani, de când s-a facut ultima disponibilizare de personal, la Rafo au tot fost propuse variante de repornire a instalatiilor. Toata lumea astepta sa se vina cu finantare, cu parteneri de afaceri, cu proiecte concrete, insa la ce s-a intâmplat din 2008 incoace finalul de acest gen parca era previzibil.
„Realitatea este ca rafinaria a fost tinuta, pâna acum, foarte bine conservata, iar toate echipele de audit au constatat aceasta a mai spus liderul sindicatului. Dar, pentru ce am pastrat astfel utilajele? Sa le taiem acum la fier vechi? Sau sa le vindem? Speranta moare ultima, dar fata de hotarârea anuntata acum parca nu se mai poate spera nimic bun. Noi am incheiat Contractul Colectiv de Munca pe acest an, cu toate facilitatile trecute in el, problema este sa se dea bani ca acestea sa fie platite.”
O istorie de 60 de ani
Rafo a fost infiintata de statul român in anul 1956, pentru a procesa titeiul nesulfuros. Rafinaria noua (Rafinaria 2) a fost pornita in perioada 1979 – 1980, pentru procesarea titeiului sulfuros, de import.
Din 1991 s-a numit Rafo, iar in anul 2001 a fost preluata de consortiul Imperial Oil (administrat de Corneliu Iacobov) si Canion Servicos, din Portugalia. S-au facut ceva investitii, dar in 2004 a avut loc novatia pachetelor de actiuni catre Balkan Petroleum Ltd, sub administrarea lui Marian Iancu, care a vândut, insa, in anul 2009, pachetul majoritar de actiuni companiei Petrochemical Holding, societate infiintata la Viena, dar cu actionari rusi, intre care Iakov Goldovskyi este majoritar.
De existenta acestei rafinarii a depins, mereu, soarta a zeci de mii de salariati proprii sau din intreprinderi aflate in aval sau in amonte de ea, plus a familiilor acestora. Intreaga zona se resimte odata cu scoaterea ei din activitate, iar PIB-ul zonei Moldova si al intregii tari este cu atât mai sarac.
Unii au vazut inca de acum 15 – 20 de ani lanuri de porumb in locul Rafo, iar altii au folosit mereu rafinaria ca instrument electoral. Cu toate acestea, in anul 2008 si in urmatorii statul nu a catadicsit sa acorde garantii pentru finantarea modernizarii si repornirii rafinariei din Onesti. Soarta ei ar fi fost, poate, alta. Din vechea platforma industriala a zonei, doar societatea Chimcomplex mai este in viata.
„Un moment cu adevarat dramatic”
“Din pacate, este o realitate pe care cei care administram astazi ceea ce se intâmpla in judetul Bacau trebuie sa o acceptam ca atare. Imi exprim speranta, cu rezervele de rigoare, ca cei de la RAFO sa-si respecte promisiunea de a reinvesti in alte proiecte. Pentru municipiul Onesti si pentru judetul Bacau, vorbim despre un moment cu adevarat dramatic.”
Dorian Pocovnicu, prefectul judetului Bacau
