Putem ierta dar nu avem voie sa uitam

Circula de multa vreme o opinie cum ca, in vreme ce rusii au jefuit tot ce-au prins când au venit, nemtii s-au purtat ca niste domni, cumparând ce aveau nevoie. Opinia este si nu este adevarata. Este, pentru ca, in mare, nemtii nu au produs stricaciuni câta vreme am fost aliatii lor. Aveau nevoie de petrol, grâu si carne de tun româneasca. Dupa ce s-au schimbat lucrurile, s-a schimbat, insa, si atitudinea.

Dar in Primul Razboi Mondial, situatia a fost alta. Exista memorialistica pe aceasta tema, sunt suficiente izvoare care descriu jaful sistematic practicat de germani pe teritoriul ocupat intre 1916 – 1918.

Astazi, insa, vreau sa ma refer la altceva. La atitudinea germanilor fata de prizonierii români. Desigur, nu se vorbeste despre asta, dupa cum nu se vorbeste despre multe alte subiecte.

La Soultzmatt, in Alsacia se afla cel mai mare cimitir militar românesc din Franta. Cuprinde mormintele a sute de ostasi români care au murit in urma regimului inuman din lagarele de prizonieri. Cimitirul se afla pe locul fostului lagar de prizonieri in care au murit 120 de militari români intre 6 martie si 8 mai 1917. Au murit de foame, de frig sau torturati.

In 1919, orasul Soultzmatt a daruit României spatiul pe care a fost amplasat lagarul iar aici s-a amenajat cimitirul. Lânga mormintele românilor de aici, au fost aduse corpurile altor soldati români morti in lagarele din Alsacia. De exemplu, 125 de prizonieri români au murit intr-o singura noapte de frig (27 spre 28 Ianuarie 1917) la Steinbrunn-le-Haut.

Locuitorii din zona isi amintesc faptul ca nemtii se purtau excesiv de rau cu românii. Un istoric francez a descoperit un document in care autoritatile militare cer ca prizonierilor români sa nu li se acorde nici un fel de clementa. Ii considerau tradatori pentru ca au intrat in razboi de partea Antantei. In lagarul de la Soultzmatt, românii munceau toata ziua la padure.

Primeau cele mai dificile sarcini si erau extrem de prost hraniti. In lagarul de la Blaesheim românii mâncau doar urzici. La Ensisheim, in 25 de zile au murit 25 de români. Concluzia istoricilor francezi? Germanii doreau moartea prizonierilor români. Conform istoricului Jean Nouzille, in Alsacia si Lorena au murit, intre ianuarie 1917 si decembrie 1918, 2344 de prizonieri români.

Aproape 700 de corpuri au fost transferate in 1920 si 1921 din 35 de comune alsaciene in cimitirul construit la Soultzmatt.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"