Când a incetat presa sa mai informeze si când s-a transformat intr-un instrument de propaganda? Conflictul din Ucraina si criza din Grecia ne arata ca nici presa româneasca si nici cea europeana nu sunt mai presus decât, de exemplu, presa ruseasca.
Partea mai interesanta este ca, in vreme ce mass-media ruseasca este acuzata ca dezinformeaza si ca este doar un instrument de propaganda, cea europeana se considera independenta. Ceea ce nu e cazul. Sa ne amintim de maniera in care ziarele europene au tratat conflictul iugoslav: de fiecare data erau de vina sârbii si chiar si atunci când erau omorâti, mormintele lor erau prezentate drept ale bosniacilor.
Conflictul din Ucraina a fost denaturat de la inceput. In parte, prin omisiune, presa occidentala preferând sa nu aminteasca de victimele civile ale obuzelor si rachetelor trase de trupele guvernamentale asupra oraselor rebele.
Pe de alta parte, a preferat sa prezinte fara o minima verificare “dovezile” furnizate de serviciile secrete ucrainene ca fiind fara nici o urma de indoiala. Aceeasi problema si cu criza din Grecia: de fiecare data s-a prezentat doar pozitia organismelor internationale si s-a dus o campanie agresiva de compromitere a grecilor, prezentati ca fiind “lenesi si evazionisti”, desi statisticile spun altceva.
Daca in privinta presei europene trebuie sa recunoastem ca au mai existat câteva exceptii, in privinta mass-media din România situatia este cât se poate de trista: toata presa s-a aliniat ca un pluton de executie trâgând in greci. Ziare, televiziuni, formatori de opinie au simtit nevoia sa prezinte doar punctul de vedere al Troicii.
Nu este greu de inteles de ce s-a intâmplat asa: Uniunea Europeana s-a transformat intr-un fel de URSS care nu permite nici o dizidenta intre granitele sale; ca urmare, asa cum “deviationistii” de la linia stalinista erau infierati de propaganda din tarile comuniste, la fel se intâmpla si astazi, la o alta scara si cu altfel de argumente.
