Extinderea orasului pe axa est-vest a fost un obiectiv pe care administratia locala din ultimii zece ani l-a purtat ca stindard electoral inca din primele zile ale existentei sale. Ce-i drept, pe axa nord-sud Bacaul exceleaza si multor dintre cei care ne-au tranzitat urbea li s-a parut ca orasul are doar o singura strada, lunga cât o zi de post, si nimic altceva in rest.
N-ar fi fost nimic in neregula cu extinderea spre vest, daca zona nu ar arata acum ca o impletitura suprarealista de intentii bune si realizari proaste. Pasajul subteran, nascut in chinuri, are utilitate, nimic de zis.
Peste drum, insa, avem o fundatie-mamut, in care fiare impletite drept viitoare structura de rezistenta putrezesc implacabil, sub privirile nedumerite ale serpilor si broastelor ce traiesc acolo. Pentru toata aceasta minune s-au cheltuit bani grei din bugetul public si ingropaciunea continua nestingherit. Se zice ca vina este la Compania de Investitii.
Despre vina de a fi avut ideea mareata ca sa ridice o sala de sport gigantica pe câmp, departe de microbisti, nici pâs nu se aude. Iar asta, in timp ce sala de sport din buricul târgului ar merita o soarta mai buna, iar stadionul arata de parca a gazduit o etapa din razboiul ucrainean.
In continuarea extinderii mai avem amintiri coscovite despre armata, apoi un cuib de prostituate la vederea carora te intrebi ce dezaxat le-ar putea râvni si dupa ce prindem aripi de supersonic, ne vine si ideea sa ne intrebam daca investitia de milioane de euro in Centrul de Afaceri chiar a meritat, data fiind linistea suspecta de prin cladiri.
Pentru toate acestea, Puterea locala pompeaza bani, insa rezultatele se lasa muuuult asteptate. Bunaoara, ieri s-a suplimentat bugetul pentru mai multe investitii rastrâmbitate electoral. Dar Puterea locala pare ca a procedat cam ca nemtii in ultimul razboi mondial: a atacat prea multe fronturi deodata si nu face fata. Ce s-a facut bun e pus deoparte.
Multumim! Dar, chiar daca sunt lucruri de amploare, deloc simple, macar ar fi mai bine sa nu se mai promita modernizarea Insulei de Agrement sau a Aeroportului, finalizarea Spitalului Municipal sau a Salii Polivalente, fiindca toate lucrurile bune palesc in fata himerei unor proiecte despre care se tot aude, dar de care nu se stie daca vom apuca sa beneficiem.
