Proiectia documentarului Aliyah Dada a incheiat Simpozionul Tristan Tzara, la Moinesti

0
Mihai Tanase, Oana Giurgiu si Viorel Costea, amfitrionul reuniunii, la intâlnirea cu spectatorii (Foto: Petru Done)


Simpozionul anual „Tristan Tzara si cultura Dada”, ajuns la editia a cincea, s-a incheiat, vineri, 24 aprilie, la Moinesti cu un eveniment de exceptie – proiectia documentarului de lung metraj „Aliyah Dada” (produs de Libra Film), un film de Oana Giurgiu inceput acum cinci ani in orasul petrolistilor si finalizat in Israel, acolo unde in 1882 un grup de evrei moinesteni infiinta una dintre primele comunitati de evrei care proveneau din România.

La eveniment au participat regizoarea Oana Giurgiu si cameramanul Mihai Tanase, care au explicat spectatorilor resorturile care i-au impins la aceasta interesanta aventura si modul in care vad, acum, ceea ce au vrut sa intruchipeze in perimetrul unui ecran: „o poveste de «dragoste si ura» – doua parti incapabile sa traiasca împreuna, dar si nostalgice dupa despartire.” Pentru ca – asa cum spun chiar realizatorii – „filmul este o incursiune personala, bine documentata a autoarei Oana Giurgiu în istoria evreilor din România, în relatia când absurda, când paradoxala, dintre români si evrei, ca un tablou suprarealist care se construieste vizual printr-o serie de colaje, îmbinând contextul istoric mare cu interviuri, amintiri si istorii individuale.” De aceea, spiritul curentului artistic, Dadaismul, lansat de grupul de artisti si scriitori adunati in jurul celebrului poet si eseist Tristan Tzara, care s-a nascut la Moinesti, este leitmotivul folosit la constructia riguroasa dar si gratioasa a naratiuni filmului.

Aliyah DaDa  urmareste emigratia evreilor din România catre Palestina, surprinzând si relatiile acestora cu românii în cei peste 130 de ani scursi de când primii evrei au luat drumul Palestinei. „Moinestiul – spune, in film, Oana Giurgiu – l-a redescoperit pe Tristan Tzara, cel care s-a nascut aici acum mai bine de un secol. Moinestiul a fost un sat pierdut ulterior printre blocurile de locuinte comuniste. Blocuri comuniste si Tristan Tzara! Nu se putea o potrivire mai dadaista. Si totusi, alaturarea sunt sigura ca ar fi fost pe gustul lui. Dar, pe vremea când se nastea Tzara evreii nu erau români, ci straini fara patrie.”

Filmul spune povestile de viata ale unor oameni care ele in sine pot fi subiecte de film. Si, astfel, apar in film nu mai putin de 19 astfel de personaje, unii dintre cei care au trait marasmul exodului evreilor din România catre Palestina.

In editiile urmatoare ale ziarului nostru vom publica un interviu cu regizoarea Oana Giurgiu.

 Proiectia documentarului Aliyah Dada a incheiat Simpozionul Tristan Tzara, la Moinesti
Oana Giurgiu (Foto: Petru Done)
„Sunt foarte emotionata ca am venit la Moinesti. Am crezut ca e foarte simplu sa incep filmul aici, apoi sa-l continui la Rosh Pina (oras infratit acum cu Moinestiul) si la Zikhron, in Israel. Si nu m-am inselat. Am gasit acolo urmasii celor care au plecat din România. Fascinant este ca, la 130 de ani de atunci, daca te plimbi pe strazile din Zikhron sau din Rosh Pina, multi oameni spun «A, eu sunt din Moinesti, familia mea e din Focsani sau din Botosani». Sunt oameni care, cei mai muti, n-au fost in România, poate nici nu stiu prea bine unde este Moinestiul. Dar stiu ca Moinestiul seamana foarte bine cu Rosh Pina.”
Oana Giurgiu, regizor



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ