Prietenii sai, adica foarte multi oameni, ii spun Petruca sau Petrica. Este unul dintre foarte putinii care nu au dusmani. Opozanti, da, pentru ca are principii morale la care nu renunta si pe care le apara mereu cu argumente impresionante. Profesor de matematica la Colegiul ,,Ion Borcea” Buhusi, are o cariera didactica impresionanta. Nu doar diplomele, gradatiile de merit, premiile, ci mai ales aplauzele permanente ale colegilor si elevilor l-au recompensat. S-a nascut ca sa fie lider. Temperamentul, diplomatia si profunzimile morale ale spiritului l-au consacrat in comunitatea buhuseana si bacauana. A fost/este lider formal, dar mai ales un lider informal, acceptat de catre ceilalti, nu impus. Este o personalitate-reper.

A fost directorul celei mai vechi scoli din oras, actuala scoala ,,Mihail Andrei”, dar si director de liceu. Discursul sau de manager a fost unul de o rara eleganta, intrucât se considera doar cel mult primul dintre egali. Asa l-au perceput si colegii. Ca inspector scolar a proiectat activitati, a gestionat/diseminat fericit experiente didactice de exceptie, a mediat in conflicte care pareau de nerezolvat, iar acolo unde altii vedeau incendii de orgolii, demonstra ca era vorba doar despre niste focuri de paie care puteau fi stinse cu vocea ratiunii.

A fost lider de partid. Dar nu unul dintre cei care statea in pozitie de ,,drepti si sa traiti, am inteles!”, atunci când soseau dispozitiile ,,de la centru”. Apoi, intr-o perioada tulbure, pe-atunci când, imediat dupa Revolutie, se credea ca exista doar drepturi pe lume, nu si obligatii, a fost primarul comunitatii buhusene. Aptitudinile sale de manager si negociator l-au consacrat si in aceasta postura. Sprintara presa a acelor vremuri, care nu auzise inca de procese de calomnie, nici macar genul acela de presa nu l-a atins, niciodata, cu o singura vorbulita critica. Nici in timpul mandatului, nici dupa, n-am auzit niciun singur zvon rautacios despre posibile pacate de coruptie sau incalcari ale legii. Dezamagit de morala politicii, s-a retras din vâltorile sale.

A fost/este presedintele Asocialtiei culturale RENASTEREA, un reper al istoriei orasului. Un profesor de matematica implicat in marile proiecte culturale post-decembriste ale orasului… Pentru cei care-l cunosc, nu este o surpriza, intrucit este un om de o aleasa cultura. A initiat proiecte de anvergura judeteana si nationala, le-a gestionat cu o consecventa pilduitoare, a devenit si prieten al scriitorilor, plasticienilor, muzicienilor, sportivilor, al tinerilor creatori, i-a ajutat pe cei care voiau sa faca performanta, dar si pe cei aflati in nevointa.

Petrica este si un mare Prieten. Unul dintre cei foarte putini care n-au experimentat nicio clipa lectia tradarii. A daruit, daruieste mereu, cu o generozitate proverbiala devenita tezaur al personalitatii sale. Daruieste mai mult decât primeste, dar niciodata nu a lasat sa se inteleaga faptul ca ar resimti un deficit de recunostinta. Daca ai de lecuit vânatai ale sufletului, vorbele si privirile sale te pot vindeca mereu.

Ori de câte ori ma gândesc la profesorul PETRU BOTEZATU, imi amintesc de ceea ce spunea Victor Hugo: ,,Omul nu este un cerc cu un singur centru; e o elipsa cu doua focare: faptele si ideile”. Inainte de toate, e un OM minunat. Nu cred ca Petrica a trait vreodata nici sentimentul urii. Cred ca nici nu are in dotare organul urii. Probabil ca toti ne nastem cu acest infam organ, dar al sau, din lipsa de stimuli, s-a atrofiat pâna la disparitie.

Desi ar mai fi putut ramâne la catedra, Profesorul Petru Botezatu a hotarat sa se retraga in tihna pe care, banal, o numim pensie. Fiinta superioara, tânar … patriarh al unei familii de exceptie, bunicul unei superbe nepoate, Petrica pricepe ca pensionarea nu este o boala, ci inceputul unor noi aventuri minunate pentru spiritul sau aflat mereu in cautare de noi orizonturi. Intr-un fel sau altul, va ramâne un activ om al Cetatii. Are atâta energie, atâta suflet de risipit, incât e aiurea de tot sa crezi ca va trece vreodata in plan secund.

Petrica Botezatu este unul dintre foarte putinii oameni minunati pe care-i cunosc. In fata sa, zicerea mea preferata, ,,Ticaloasa fiinta numita Om”, paleste. Fata in fata cu el, simti ca umanul este inundat de cea mai frumoasa dintre toate povestile noastre de dragoste si respect.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. Un om de o deosebita valoare, a revolutionat invatamantul buhuşean scotand pe banda rulanta olimpici la matematica, precum cei din lista de mai jos:
    1.
    Ce mai, un mare om…

LĂSAȚI UN MESAJ