29 martie 2024
ContrasensProblema taraneasca. De atunci si de acum

Problema taraneasca. De atunci si de acum

Reforma agrara a lui Cuza nu a rezolvat problema improprietaririi taranilor decat partial. De fapt, a fost o rezolvare pe moment deoarece, pe de o parte, taranii dadeau semne de nerabdare si incepusera revoltele iar, pe de alta parte, proprietarii de terenuri s-au impotrivit cat au putut.

Deatfel, Cuza nici nu a putut trece proiectul sau prin Parlament deoarece conservatorii – care reprezentau boierimea proprietara de pamanturi – s-au impotrivit. A trebuit sa sa dizolve Legislativul si sa emita o noua Constitutie care-i dadea drepturi mai mari si care dadea drept de vot si claselor de jos. De la aceasta lovitura de palat avea sa i se traga, peste doi ani, abdicarea fortata.

Reforma agrara nu a rezolvat problema taraneasca. Pentru o generatie sau doua a fost cum a fost, dar apoi au inceput sa se faramiteze pamanturile primite de tarani, prin mostenire.

Ce se intamplase?

Conform dreptului romanesc medieval, proprietarul mosiei nu detinea drepturi absolute asupra pamantului; el era obligat ca, atunci cand o doi tarani se casatoreau, sa le dea o bucata de pamant din care sa se hraneasca. Pentru asta, taranii prestau un numar de zile de munca in folosul boierului sau, mai tarziu, le rascumparau cu o suma de bani. Pamantul acesta nu se mostenea, ci se intorcea la mosie la moartea celor care-l lucrasera.

Or, reforma lui Cuza nu a mai prevazut aceasta problema. Discutiile sunt multe, cert este ca legea a fost data pentru a potoli revoltele taranesti, dupa cum spuneam. Insa nici nu s-a apasat mai mult pedala pentru ca boierii puteau face mari probleme domnitorului.

Asa ca situatia s-a perpetuat. Romania nu a avut tarani fermieri cum au avut alte state. In Romania secolului XIX – inceputului de secol XX, taranul a avut statutul unui muncitor agricol. Si de aici problemele. Pe de o parte, viata taranului a fost din cale afara de grea: analfabet, cu speranta de viata redusa, imbolnavit din cauza hranei de proasta calitate, istovit de munca si pacalit de arendasi.

Pe de alta parte, proprietarii de mosii dezinteresati de soarta pamanturilor, tocmeau arendasi care sa le produca banii, fara sa-i intereseze ce metode foloseau acestia. Iar din acest motiv, problema taraneasca avea sa se loveasca, la 1907, de problema evreiasca.

Care era problema?

Cu pamantul de la Cuza faramitat, taranii nu aveau alta sansa decat sa accepte conditiile impuse de arendasi pentru a munci pe pamanturile boierilor. Fara mecanizare, fara modernizarea agriculturii, cu o forta de munca platita prost, productia agricola in Romania nu se ridica la nivelurile celei din Occident. De fapt, rentabilitatea unei mosii era asigurata exclusiv de faptul ca forta de munca era platita prost.

Spre deosebire de Occident, in Romania arendasia nu este reglementata legal iar forta de munca ocupata in agricultura nu scade la niveluri care sa oblige arendasul sa caute modernizarea mijloacelor de productie. Tranul nu poate merge la oras sa se angajeze; e nevoit sa ramana la tara si sa accepte conditiile impuse de arendasi.

Se putea altfel? Se putea. De exemplu, in vestul Europei, taranul, daca nu detinea pamant, il lua in arenda, inchiria masinile agricole si platea totul in bani. Nu mai exista intermediarul intre muncitorul agricol si proprietarul pamantului. Taranul occidental stia carte, era educat, sanatos si protejat cat de cat de sistemul legislativ. In Romania, insa, pana si autoritatile ii pacaleau – atunci cand nu-i fortau – pe tarani sa accepte intelegerile defavorabile.

A fost nevoie de rascoala de la 1888 si de cea din 1907 ca sa se ia unele masuri. Dar o reforma agrara va fi facuta abia la 1921. Taranii au primit pamant dar atat. Si nu toti au primit: din cei 2,3 milioane de tarani care aveau dreptul la improprietarire au primit pamantul numai 1,47 milioane, adica 64% Impartirea pamantului se incheie in 1927, cu doar doi ani inainte de izbucnirea Crizei.

Ce a insemnat Reforma de la 1921? A inlocuit marea proprietate agricola cu proprietatea faramitata, detinuta de familii, de cele mai multe ori, cu inventar agricol rudimentar, al carei randament era extrem de scazut.

O alta reforma agrara avea sa se mai faca abia la 1945, insa a urmat colectivizarea si e dificil de estimat ce efecte a avut.

A urmat o perioada in care situatia taranului avea sa se imbunatateasca. Primii ani in gospodariile colective au insemnat pentru taranii saraci o crestere a calitatii vietii; situatia taranilor avea sa fie relativ multumitoare pana la inceputul anilor ’80 cand incep probelemele. Romania se afla aproape de faliment, e nevoita sa plateasca datoria externa si vinde alimente. Pentru a putea vinde produsele agricole, trebuie sa demonstreze ca pastreaza in tara suficiente alimente pentru a-si hrani poporul. Asa incepe sirul recoltelor – record. Evident, raportate fals, pentru ca daca se raportau cresteri ale productiei, se putea exporta mai mult. Dar asta, insemna, evident, ca in tara ramanea mult mai putin.

Taranii din CAP-uri erau tot mai batrani si primeau tot mai putin pentru munca depusa. Normele pe care trebuiau sa le faca cresteau si, in acelasi timp, cantitatile de produse pe care le primeau pentru o norma scadeau.

A venit momentul 1989, o alta reforma agara care a durat vreo 15 ani si, din nou ne-am intors la situatia de pe vremuri: mii de tarani care nu au pamant si care nu au unde sa lucreze in alta parte deoarece nici la oras nu se mai gaseste de lucru; cei care au pamant nu-l pot munci pentru ca sunt prea batrani iar proprietatea agricola este faramitata ceea ce determina productii mici.

Ce avem in plus este partea de mecanizare a agriculturii. Insa insuficienta. Si mai avem o situatie in plus: faptul ca strainii cumpara pamantul agricol.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri