Primul pestisor

0


Frumoasa initiativa de a aduce copiii in mijlocul naturii, la un concurs de pescuit. Mai dificila a fost selectia numarului participantilor. Foarte multi doritori, dar… numai treizeci care efectiv sa pescuiasca. Si nu pentru ca nu s-ar fi dorit un numar mai mare. Au trebuit luati in calcul mai multi factori, astfel incât competitia sa se desfasoare in cele mai bune conditii. In primul rând siguranta participantilor.

Multi dintre copii nu au tinut niciodata o undita in mâna. Putea exista pericolul de a aluneca de pe mal, chiar daca apa era mica. In al doilea rând, un voluntar CRE experimentat, sa nu aiba in grija, instructaj si jurizare, mai mult de patru concurenti. Limitarea numarului a impus-o si locul ales pentru pescuit, coada Lacului Bacau II, micii pescari creând o adevarata concurenta pescarilor cu vechime, de pe malul opus.

O altfel de lectie

 Primul pestisor

Ziua aleasa, la sfârsitul saptamânii trecute, s-a nimerit a fi cu noroc. Vremea a tinut cu toti: organizatori, participanti si sustinatori. Opt voluntari de la Clubul Regional de Ecologie (CRE) Bacau au venit mai devreme sa pregateasca terenul. Treizeci de undite gata montate – cu plumb, cârlig si pluta reglata – asteptau cuminti aliniate. Aveau sa le ramâna in posesie participantilor, dupa terminarea concursului, cadou din partea organizatorilor.

 Primul pestisor

Ne aflam pe bratul vechi al Bistritei, in lunca din dreptul Turnului de televiziune, pe malul stâng, in zona ariei naturale protejate. Soarele isi reflecta razele in frunzele aurii ale pâlcului de padure de plop si rachita, ultimele ramasite ale padurilor batrâne ce imbracau alta data malurile Bistritei, acum golite de vegetatie. Mai gasesti asa ceva doar pe Siret, mai in sus de Bacau, la Oniscani si Hârlesti. Dinspre digul de la Serbanesti se aud voci cristaline si râsete. Plini de voie buna, nerabdatori, se apropie in grup, supravegheati de cadrele didactice. Locuiesc in cartier, asa ca multi sunt familiarizati cu zona. Baietii sunt mai neastâmparati si curiosi. Mariana Ifrim, director la Scoala „Nicu Enea” din Serbanesti, ii mai tempereaza.

 Primul pestisor

„Copiii veniti sunt de la gimnaziu si de la gradinita. Avem o colaborare foarte buna cu voluntarii clubului si cu domnul Gabriel Gritcu, la actiunile de ecologizare a zonei. Propunerea organizarii unui concurs de pescuit a fost cu placere acceptata. Noi avem statie radio in scoala si am anuntat elevii. Ne-a fost foarte greu sa facem selectia. Voiau foarte multi. Uitati! Si acum suntem multi. Sunt doritori de a iesi la astfel de activitati.” Cum e si firesc, nicio competitie care se respecta nu poate incepe fara o sedinta tehnica. A fost mai degraba o prezentare interactiva a locului, cu intrebari si raspunsuri hazlii, dar pline de invataminte. Prichindeiii au aflat despre regulile care trebuiesc respectate, importanta protejarii naturii, dar si cât de mult conteaza ca pestisorul prins sa nu fie ranit. Trebuie sa fie cât mai repede si cu grija eliberat inapoi, in mediul lui natural. Cu toate ca erau la fel, fiecare aspirant la podium si-a ales undita norocoasa. Trebuia imortalizat momentul. Cam multi pentru un selfie. Asemeni strajerilor lui Stefan, s-au asezat in formatie gata de lupta, cu vergile impungând cerul, drept sulite.

Bucurie si nerabdare

 Primul pestisor

Ce entuziasm când s-a pornit spre standuri! Ca la asalt, toti s-au grabit nerabdatori spre mal. Un iepure a fugit speriat dintre tufe, spre bucuria celor care au mai apucat sa-i vada codita alba, saltând printre scaieti. Nu a fost o tragere la sorti pentru locuri, sansele fiind egale pentru toti. Ii urmez si eu, ascultând dialoguri inedite. Mic, mic, dar se pare… cunoscator, un pusti din fata mea, nemultumit, i se adreseaza mai vârstnicului care il insoteste. „Uite bunicule! Nu-i bine aici. E apa mica. Uite-acolo! Acolo-i bun!” Bunicul il urmeaza fara sa-l contrazica. Sustine ca n-a pescuit in viata lui.

 Primul pestisor

„Doar stau aici, aproape. Mai zice nepotul sa mergem, nu-l pot lasa singur, ca-i mic. Peste am cumparat de la magazin. Pai decât sa prind somn pe Bistrita, mai bine-l prind acasa. Ma cheama Andro. Am lucrat in cofetarie. Trebuie sa stiti! N-am avut eu timp de peste.” Indrumati de organizatori, concurentii s-au rasfirat incet de-a lungul apei. Au avut un avantaj cei care au mai fost la pescuit si nu s-au temut sa-si puna singuri viermisorul in cârlig. Având asistenta de specialitate, nici ceilalti nu au avut timpi pierduti. Startul s-a dat in jurul orei cinsprezece. Timpul de desfasurare, o ora. Fiecare pestisor prins si eliberat a fost notat cu un punct. Sustinatorii au stat la distanta, aplaudând fiecare captura. Au inceput micile driluri. Vad doua concurente si un baiat la mijloc.

 Primul pestisor

El e foarte concentrat pe miscarile plutei. Ele asteapta sa primeasca in cârlig un alt „miscator”. Cea din stânga, Larisa, are unsprezece ani. „Am mai venit aci, când eram mai mica. M-a adus taticul.” Nu-i place sa puna mâna pe momeala, cu toate ca nu se teme. Fâsneata, e atenta la tot. „Pai pescuiesc de mult. De opt ani. E primul meu concurs!” In dreapta, Maria, mai mare cu un an, e putin mai rezervata. E pentru prima oara când tine in mâna o undita. „Nu mi-e teama sa-l pun in cârlig, doar sa fie viu. Nu stiu inca bine cum sa-l prind.” Voluntarul isi face datoria.

Intâiul trofeu

Pe la mijlocul competitiei, asa ca incurajare si nu drept simpla demonstratie de perseverenta si noroc, am vazut ca in apele Bistritei exista si peste mare. Sandu Datcu din Moinesti, pescar sportiv cu ani buni de scoala la rapitor, si mii de kilometri patrati de apa batuta cu lingurita, a prins la vobler un clean de toata frumusetea. Dimineata mai luase o stiuca de trei kilograme, la Racaciuni. La ce distante si efort te supune pasiunea…! Peste asteptari, micii concurenti chiar au prins peste. In total cinzeci de bucati.

 Primul pestisor

Bilantul facut dupa fluierul de final a stabilit si ierarhia in clasament. Organizatorii au rasuflat usurati ca au scapat de o cheltuiala suplimentara, considerabila. Au promis la inceputul competitiei ca celui / celei care va prinde un peste mare – mare i se va ridica o statuie pe malul apei, in dreptul locului unde a pescuit.

Asa ca au impartit cu bucurie tuturor, diplome si permise de pescuit ANPA. Pentru indemânarea si norocul lor, primii clasati au mai primit carti si reviste despre pescuitul sportiv. Pe locul intâi s-a clasat Nelutu Lisita, pe doi, Stefan Dorneanu, iar pe locul trei, cu un numar egal de pesti prinsi, Darius Nicolau si Alexandru Ciubotaru. Bucuria unei zile reusite se vede clar din fotografii. Impresionanta a fost grija cu care, la plecare, fiecare si-a strâns montura si undita primita in dar. Semn ca ce s-a intâmplat frumos in acea zi va lasa urme in timp. Sigur, acea undita nu va sta multa vreme nefolosita.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ