Pe scena teatrului bacauan, unde a avut câteva premiere absolute si a cunoscut succesul, dramaturgul Viorel Savin, concitadinul nostru, revine acum cu un nou text, intitulat “Hotel Far East”.
Alegerea repertoriala este justificata de actualitatea starilor de fapt surprinse de dramaturg, nu altele decât acelea care macina societatea româneasca de astazi. Preocupat, dintotdeauna, de problematica morala, de dramele psihologice ale personajelor, de obsesiile, nevrozele, visele, utopiile acestora, Viorel Savin scrie un teatru dens, cu un imaginar, adeseori, baroc, incarcat de metafore, alegorii, cu o atmosfera de clarobscur si de stranietate. Dar ii reusesc si piesele din alt registru, cel al comediei, un gen de mare priza la public, si ale carui reguli de aur dramaturgul le stapâneste.
Adica stie sa construiasca situatii, sa creioneze veridic personaje, având un simt foarte viu al replicii. In fine, revenind la “Hotel Far East”, voi spune ca piesa (o premiera absoluta) se inscrie in rândul acelora care reflecta marea dezamagire a autorului legata de realitatile postdecembriste, de disolutia morala, criza valorilor, mistificarea grosolana a adevarului, de abuzuri, coruptie endemica, politicieni venali, tranzactionism vulgar (vezi celelalte lucrari pe aceeasi tema: Greseala, Poarta, Insolatia, Bustul, Ghilotina).
Asadar, despre idealul terfelit al revolutiei este vorba si in “Hotel Far East”, unde dramaturgul se foloseste de tehnica intertextualitatii pentru a scoate efecte comice si a-si transmite mesajul. Personajele principale sunt doi actori, aceiasi care joaca in “Conu Leonida de fata cu reactiunea”, cunoscuta piesa a lui Caragiale, transmisa la televizor in timp ce cuplul de comedianti se afla intr-un hotel unde se petrec tot felul de lucruri aiuritoare.
Cum ar fi, de pilda, tentativa de asasinat a unui om de afaceri care-si asteapta metresa pentru o sesiune de erotism “hot”. Dar, in locul acesteia, apare nepotul sau, travestit in femeie, care, excedat de abuzurile si mânarelile ordinare ale unchiului – invârteli cu terenuri, spatii, patalamale de revolutionar, trafic de influenta etc – el fiind folosit ca paravan, vrea sa-l impuste.
Sarabanda care se isca e comica intru totul, situatiile si replicile au haz, publicul se amuza recunoscând fapte, stari, personaje din imediata noastra apropiere, satira vizând pe cei care au confiscat revolutia din decembrie, adica pe profitorii, pe parvenitii acesteia. “Hotel Far East” nu este un text de mare miza, dar pune degetul pe rana, iar spectacolul e unul agreabil, reconfortant prin terapia propusa, cea a râsului eliberator. “Râzi si scapa!” ne indeamna dramaturgul, urmarind efectul de catarsis comic.
Regizoarea Doina Zotinca pune in scena acest “caragialâc” intr-un ritm alert, cu intermezzo-uri muzicale si coregrafice bine asezonate, cu muzica live (asigurata de pianistul Florin Bejan), montarea ei capatând culoare si alertete prin jocul unei daruite echipe actoricesti. Elementul picant al spectacolului sunt cele trei travestiuri realizate de Stefan Alexiu (receptionera Cocu), Stefan Ionescu (Adalina Sfert, actrita, si Efimita), Dumitru Rusu (Victor Roncu, nepotul lui Hrescu), baietii fiind simpatici la culme si credibili, prin gesturi, mimica, atitudine, in rolurile de femei. Se vede ca au lucrat cu placere si pofta de joc.
Bine conturate sunt si personajele Blaz Corneanu (actor si Leonida), in interpretarea izbutita a lui Matei Bogdan, si Virgil Hrescu, sordidul unchi, om de afaceri uns cu toate alifiile, penal in ultimul hal, in pielea caruia a intrat, cu aplomb, Valentin Braniste. Intregeste echipa Tiberiu Ionita (Bodi), un politist de timpuri noi, dar cu toate ticurile si naravurile lui Pristanda, intr-o veridica schita de portret caricatural.
“Hotel Far East” in regia Doinei Zotinca si scenografia Cristinei Ciobanu (decor minimal, adecvat, costume reusite, expresive) nu este un spectacol mare, mergând mai mult pe genul de show, de entertainment, care se poarta acum, dar este o realizare cu adresa bine tintita, agreabila, vivace, care va “prinde” la public, cu siguranta.
