In credinta populara se considera ca Pamântul sta pe spatele unui animal urias care, sleit de puteri, nu se mai poate misca. Dar, daca, oamenii arunca alimentele, daca fac risipa de mâncare, resturile ajung, prin intermediul apelor, la acest animal, care va prinde puteri si se va misca zgâltâind pamântul. Secole de-a rândul, alimentele au fost dramuite cu grija, nu neaparat pentru ca ar fi dus la cutremure, ci pentru ca producerea hranei era destul de anevoioasa.
A venit, insa, consumerismul, care ne-a transformat radical, ajungând sa cumparam mai mult decât putem mânca si sa aruncam alimente valoroase in care s-a investit munca si bani. Mai mult, supermarketurile nici nu vor sa auda ca ar putea dona unor camine de copii sau azile de batrâni alimentele ajunse la limita valabilitatii, preferând sa le distruga.
In câteva tari europene, intre care si Franta, s-a propus si s-a legiferat ca alimentele ajunse in apropierea datei de expirare sa fie obligatoriu donate si nu distruse. Chiar daca gigantii industriei alimentare s-au opus, legea a fost adoptata in Franta si a stârnit interesul in celelalte tari europene.
Chiar si la noi a aparut, prin vara, o initiativa legislativa in acest sens. E de asteptat, insa, ca gigantii comertului sa faca lobby impotriva acestei idei. Din motive financiare, desigur, pentru ca in România companiile occidentale au o rata a profitului pe care doar o viseaza in tarile lor de origine: costuri salariale infime, adaosuri mari, control aproape inexistent din partea statului. La un moment dat, unele lanturi de magazine au scos la vânzare pachete cu capete de salam. Produsul nu avea decât o problema de ordin estetic; in rest avea aceeasi calitate.
Desi, initial, pachetele erau vândute la un pret derizoriu, in scurt timp, din cauza interesului consumatorilor, pretul a fost dublat sau triplat.
E doar un exemplu al modului de gândire tipic românesc in care o companie nu ar scadea in ruptul capului pretul pentru un produs, preferând, ca si in cazul celebru din perioada crizei economice interbelice, când laptele era aruncat pe câmp, sa arunce produsul decât sa-l ieftineasca. Desi, nu cred ca suntem singurii care gândim asa; anul trecut, toata marfa dintr-un supermarket alimentar care trebuia demolat a fost ridicata si aruncata la groapa de gunoi, spre disperarea homlees-ilor veniti cu speranta ca vor apuca si ei ceva de mâncare.
