Deși problema grațierilor este în dezbaterea Parlamentului, protestul se ține tot în fața Guvernului; sunt două instituții diferite, cu atribuțiuni diferite, însă pentru manifestanți pare să nu conteze. Și cu asta spunem totul despre cultura politică din România, țara în care dezbaterea s-a mutat în stradă pentru că… Pentru că de fapt, nu se dorește o dezbatere.
Că protestatarii nu au stat să se gândească prea mult și au ieșit în fața instituției greșite, mai treacă-meargă, însă singura problemă care pare să intereseze poporul este corupția. Orice s-ar discuta, de la agricultură la fotbal, invariabil, sfârșește în lait-motivul corupției. E criză mondială? De vină e corupția. A căzut zăpadă în aprilie? Corupții-s de vină! România nu performează la fotbal? Da, de vină este tot corupția.
Interesant este că, de fiecare dată, este vorba despre corupția politicienilor, niciodată despre corupția medicilor, profesorilor, a politiștilor sau chiar a magistraților. Românul care condamnă corupția nu are o problemă să dea o șpagă mică pentru a-și înscrie copilul la o școală mai bună, să dea o “atenție” polițistului care-l prinde că a trecut pe roșu sau medicului care-l tratează.
În același timp, explicarea tuturor eșecurilor doar prin prisma corupției nu face decât să împiedice găsirea unor soluții corecte ale problemelor. Nu se fac autostrăzi din cauza corupției, ni se spune. Dar cine tărăgănează ani de zile în Justiție licitațiile? Să ne amintim de scandalul Hexifarma, când ni se spunea că mii de oameni au murit din cauza corupției din spitale. Ce se mai aude azi de acel scandal? S-a fâsâit, firma românească a fost eliminată de pe piață pentru a face loc unei companii străine.
Ar trebui să învățăm că, deși corupția este o problemă foarte importanță, nu poate fi făcută responsabilă de toate lucrurile care merg rău. Măcar pentru faptul că o mită are rolul de a grăbi rezolvarea unei probleme, de a face lucrurile să meargă. Ori, la momentul actual, lucrurile nu mai merg deloc. România se află într-o stagnare periculoasă pentru că ori nu au fost bani pentru investiții, ori funcționarii care trebuie să semneze alocarea fondurilor nu o fac de teamă să nu le fie făcut un dosar penal.
“Păi dacă nu sunt vinovați, nu au de ce se teme”, ar spune unii. Poate într-o altă țară, dar în România, unde ești chemat la Tribunal “pentru a-ți dovedi nevinovăția”, după cum ni se spune, lucrurile stau altfel.
Dar tema corupției se dovedește de mare folos în lipsa unor programe politice. Dacă un partid nu și-a făcut un program electoral pentru alegeri, nu e problemă: trage niște discursuri despre lupta anti-corupție și se rezolvă. În felul acesta se evită discuția despre problemele importante ale țării.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
