În satul Buchila, din comuna Nicolae Bălcescu, viețuiesc Manole și Tereza Roca, doi tineri localnici care și-au câștigat faima și respectul lucrând conștiincios pământul. Pentru că le place munca; cu ea se ocupă. Au pornit la drum în urmă cu 20 de ani, răsunându-le în minte mereu glasul pământului. Au știut că Dumnezeu le-au hărăzit să facă bună casă cu…agricultura. Așa au ajuns să fie cunoscuți în zonă, dar și în Bacău, grație lucrului făcut bine, cinstit, cu responsabilitate.
Aventura italiană
Povestea celor doi legumicultori din Buchila este una devenită aproape clasică după 1990. Ca mai toți tinerii de pe la noi, soții Roca au luat viața în piept și au plecat, la începutul anilor ’90, să-și câștige primii bani printre străini, peste hotare, în Italia. „Am fost primii din sat care am plecat și primii care ne-am întors. Am zis, de la început, de când am plecat, că la întoarcerea acasă, o să vrem să facem ceva pe care să-l vindem tot noi.
Altfel, era simplu să deschizi un magazin – că tot aveam un spațiu – și să vinzi ce cumperi de la altul”, povestesc fermierii. În Peninsulă, Manole a lucrat, un an, la grădinărit, iar restul ca dulgher, în vreme ce Tereza a câștigat bani făcând curățenie pe scările blocurilor. S-au întors în satul natal în 2006, dar nu cu gândul să se facă moșieri, ci mai curând să trăiască decent, să nu le lipsească nimic. Cu banii strânși, din greu, printre străini, au reșit să-și facă o casă, iar diferența au investit-o în…agricultură. Mărturisesc că primii patru ani au fost cumpliți. Din suprafața totală de câteva mii de metri pătrați pe care o dețineau, abia reușeau să cultive 500 de metri pătrați.
Asta pentru că nu aveau nicio experiență în legumicultură, nici cunoștințe tehnice și, evident, nici piață de desfacere. „Investiția în cele două solarii a fost mare de tot. Păi, numai semințele m-au costat 24 – 26 de milioane de lei vechi, plus furtunele cu picurătoare, robineții etc. După aia, treptat-treptat, am cultivat tot mai mult din teren, de ajunsesem, la un moment dat, să călcăm pe roșii, așa de multe erau. Ce să facem dacă nu aveam desfacere, nu ne cunoștea nimeni, iar, în sat, mai toată lumea avea ce produceam noi în sere. Abia după vreo doi-trei ani am reușit să ajungem cu marfa la piață. A început lumea să ne știe, încât, acum, nu avem marfă pentru câtă cerere există”, povestesc cei doi.
24 din 24, 7 din 7
În cele două solarii amenajate în aproprierea gospodăriei, fermierii produc cam tot ce vrea băcăuanul pe masă sau în cămară, de la roșii, gogoșari, ardei grași și vinete, până la salată, ceapă verde, mărar, cimbru, pătrunjel, dar și răsaduri. Cu ajutorul lui Dumnezeu, anul ăsta, speră să scoată trei rânduri de culturi. Agricultura cere sacrificii, eforturi susținute, de aceea familia Roca este „pe metereze”, aproape tot anul, de la sfârșitul lui ianuarie și până toamna, târziu, prin luna noiembrie. Evident, atât cât le permite vremea. Uneori, îi găsești la lucru, făcând legumicultură, chiar și în decembrie. „Prima dată, începem cu semănatul salatei, într-un solar mai mic, de lângă casă. Aici, facem foc cu rumeguș, pentru a ieși primele răsaduri. Abia, la 1 martie, acestea sunt puse în serele cele mari, de mai la deal, unde avem și grădina.
Ceapa, la fel, o punem încă din noiembrie. Din sămânță, din aceea care nu face floare”, îmi explică fermierii din Buchila. Pentru unii, care nu sunt obișnuiți cu efortul, să faci legumicultură ar fi un chin, însă, pentru cei doi fermieri, totul pare floare la ureche. „Nu e deloc greu, vă spun. Păi, noi plivim solariile cu mâna. Or, ca să faci asta, «în patru labe», cum se zice, pe o suprafață de 2.844 de metri pătrați, mulți ar spune că trebuie să fii nebun. În schimb, pe noi ne bucură când vedem în spate toată buruiana care s-a strâns după plivit. Clienții noștri ne-au și spus că n-ar fi cumpărat de la noi dacă n-ar fi văzut că, printre legume, mai apare și câte un fir de buruiană, semn că nu sunt tratate chimic. Oricum, trebuie să-ți placă să faci munca asta. Când vezi, dimineața, roua de pe legume, ți-e mai mare dragul”, mărturisește Manole.
Roșii, până în prag de iarnă
În iunie, vor avea primele roșii la piață. „Din păcate, la noi în zonă, vremea nu ne permite să facem iarna legumicultură, în solar. Cheltuielile sunt enorme. În schimb, toamna, da. Anul trecut, de exemplu, la 15 noiembrie, eu mai aveam roșii la vânzare, din solar. Roșii plantate la 10 mai, care ajung la o înălțime de 4 metri”, spune femeia. Admit că pot să obțină, fără probleme, cantitatea minimă de 2.000 de kilograme, chiar dintr-un singur solar, astfel încât să beneficieze de subvenția de la stat de 3.000 de euro.
Roșiile din solariile de la Buchila – legumele cele mai apreciate de băcăuani – sunt, în general, din soiul Cristal, un hibrid de tomate semitimpuriu, cu creștere nedeterminată, numai bun pentru sere și solarii. De altfel, se știe că au o productivitate ridicată, fructele sale rotunde având un gust excelent, greutatea medie ridicându-se la 150-160 grame. „Acest hibrid este mai mult pentru prieteni și cunoscători. Sunt roșii «aperitiv», cum le spunem noi. Mulți dintre cei care cumpără de la noi ne întreabă mereu dacă nu cumva am hrănit tomatele cu zahăr, atât de dulci sunt”, îmi explică fermierul. În plus, în cele două solarii, cei doi soți mai cultivă și roșii din soiul Kiveli, un hibrid de tomate cu rezistență crescută la boli, recunoscut mai ales prin culoarea intensă pe care o capătă fructele la maturitate.
Este recomandat pentru cultura în spații protejate (solarii și sere), cu potențial ridicat de producție și în cultura în câmp, palisat. De altfel, roșiile din soiul Kiveli sunt cultivate tocmai pentru producțiile foarte ridicate, toleranța sporită la condiții de temperatură redusă și buna adaptabilitate la semănare în perioada de toamnă – iarnă. În plus, plantele sunt viguroase, iar fructe mari, de multe ori, de peste 1 kilogram. „La soiul ăsta, fructele pot rezista pe vrej și o lună, fără să crape sau altceva. Astea-s mai mult pentru piață, că acolo – știți cum e – totul trebuie să fie mare în ochii clientului. De exemplu, anul trecut, cea mai mare roșie pe care am avut-o a fost de 1,250 de kilograme”, spun cei doi legumicultori. Solariile soților Roca mai produc și roșii Bistecca, un soi de origine olandeză, dar adus din Italia. Sunt considerate, de cei mai mulți producători, ca fiind cele mai bune tomate, dar și cele din soiul Rio Grande, recunoscute de gospodine după forma lor lunguiață, fiind destinate mai ales producției casnice de bulion și suc de roșii.
La Buchila, gustul legumelor de pe vremea bunicilor
Judecând după părerile clienților, produsele soților Roca sunt de calitatea I-a, care, de fiecare dată, amintesc de gustul copilăriei, când mai toți cei care am crescut, vara, în vacanțe, la bunici, consumam roșia parfumată direct de pe vrej sau frunza de pătrunjel proaspăt ruptă de pe strat. Producțiile ar fi „aproape bio” – spun fermierii – dacă nu ar folosi indispensabilii stimulenți necesari la înrădăcinare și, în cazuri extreme, în cazul apariției manei. Îngrășământul folosit e doar cel natural, de grajd. Numai iarna trecută, au cărat gunoi de grajd, adunând în total peste 160 de saci. „Până și polenizarea o facem bio, numai cu albine, din mica mea stupină.
Înainte să folosesc această metodă, o făceam manual, cu pămătuful pe care gospodinele îl folosesc la șters praful prin casă. Marfa e «aproape bio». La noi vin și culeg medici de la spitalul mare. Culeg cu mâna lor ce le place, direct din seră. Le-am și zis – tot lucrează unde lucrează – că, acum, au posibilitatea să trimită la laboratoare, să facă analize, să testeze calitatea legumelor produse de noi. Spun că legumele sunt «aproape bio», pentru că, se știe, că nu ai cum să le faci 100 la sută ecologic. Și nu neapărat din vina ta. Păi, numai dacă uzi cu apă din pârâu, unde nu ai de unde ști ce bidoane spală unii în amonte…”, spun fermierii.
Mici vedete, în Piața Sud
În mod evident, munca fermierilor de la Buchila a fost din start gândită ca o afacere, dacă ar fi să luăm în calcul numai producțiile (cu mult peste consumul familiei). Prin urmare, în fiecare sezon, rezultatele muncii celor doi soți sunt vândute în Piața Sud, unde închiriază o tarabă, mereu, în același loc. Se cunosc cu toată lumea de acolo, iar la ei vin cam aceiași clienți fideli care s-au convins, în timp, de calitatea mărfii. În acest sezon, cei doi fermieri vor „debuta” la vânzare cu ceapă verde și, apoi, cu salată. „Așteptăm specialiștii de la Direcția Agricolă pentru a identifica cultura, în vederea reînnoirii atestatelor de producători. Dar, imediat după, în Săptămâna Mare, vom fi la piață, dacă ne ajută Dumnezeu. Mai avem și clienții noștri care, până să ajungem la piață, ne așteaptă la drum, cu marfa. Așa e tot anul, mai ales când se fac gogoșarii sau ardeii grași”, își încheie mica povestioară soții Manole și Tereza Roca din Buchila, comuna Nicolae Bălcescu.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
