Poveste de bronz

0
Rares Gavriliu, fiul coordonatorului sectiei de sarituri in apa de la SCM Bacau, Adrian Gavriliu asculta povestea bronzului de la Moscova spusa de tati si de Alin Rontu. Foto: Liviu Maftei


Dupa ani de zile de asteptare si de munca, Bacaul a cucerit o noua medalie europeana la juniori 2, prin Alin Rontu, elevul lui Adrian Gavriliu

Dar halatul, cât e halatul?

Cât valoreaza o medalie de bronz la Campionatul European de Sarituri in Apa rezervat juniorilor 2? Conform Ministerului de resort, 1000 lei. Una mie lei, ca sa n-avem vorbe. Pentru cei care au muncit sa o obtina, medalia de bronz este ca in spotul Mastercard: nepretuita. In spatele sau stau mii de ore de antrenament si ani intregi de asteptare. Alin Rontu, recentul laureat cu bronz la Europenele de la Moscova, a asteptat-o inca de anul trecut. Cu un punctaj de zile mari obtinut la Internationalele de la Dresda, sportivul legitimat la SCM Bacau a clacat insa la competitia continentala desfasurata in iulie 2014 la Bergamo, in bazin descoperit. Antrenorul sau, Adrian Gavriliu asteapta medalia aceasta de o viata; viata de antrenor. A fost aproape sa o cucereasca impreuna cu Catalin Cozma, la Graz, acolo unde elevul sau, pe atunci junior 1, a reusit un super-punctaj pentru România, cu care ar fi putut lua oricând bronzul sau argintul european. Oricând, dar nu in acel an! Asa se scrie istoria….

„Se intorcea cu fundul”

…si uite cum se cucereste, pâna la urma, un bronz la Europene! Mai intâi, the dark side of the Moon. Alin Rontu si-a inceput pregatirile finale pentru CE de la Moscova odata cu Jocurile Europene de la Baku, acolo unde s-a sarit in sistem Open: 14-18 ani. Desi in vârsta de numai 14 ani (va implini 15 pe 13 septembrie), Rontu a fost beton la antrenamente. Din pacate, lucrurile nu au mai mers chiar asa de bine in concurs, bacauanul ratând accederea in finala la doar 3 puncte. „Nu-i nimic, Aline, important este sa ridicam stacheta la Moscova”, a fost cuvântul de ordine rostit de Adrian Gavriliu. La Moscova, in schimb, a ajuns un frate vitreg de-a lui Alin, obosit si fara chef, care intra in apa de parca ar fi fost un elefant basculat de la platforma si nu un saritor candidat la podium. „Atunci mi s-a pus pata. I-am spus ca mai bine ramâneam amândoi acasa decât sa batem drumul aiurea pâna la Moscova doar ca sa avem de unde ne intoarce. Lui Alin, in schimb, parca nici nu-i pasa. Se intorcea cu fundul si ma lasa vorbind singur”, se ia si azi cu mâinile de cap Adi Gavriliu.

„Unchiul” din America

„Nu-i adevarat”, protesteaza Alin, „adica e adevarat ca ma intorceam cu fundul, dar nu-i adevarat ca nu-mi pasa. Numai ca asa reactionez eu: ma inchid in mine. Sa nu credeti, insa, ca nu ma durea când vedeam cât de prost sar la antrenamnente”. Pâna la urma, la Moscova a fost invers decât la Baku. Ce n-a mers la antrenamente a fost parfum in concurs. Mai intâi a venit locul 5 in calificari: loc de calcule. Si apoi locul 3 in finala, la doua puncte in fata ucraineanului Kripovisin: bronz, frate! „Finala a fost care pe care. Inainte de ultima saritura, Kripovisin avea un punct in fata. Numai ca ucraineanul pregatea o saritura cu un grad redus de dificultate, ceea ce insemna ca trebuie sa sara de 8 pentru a-si pastra avansul. Alin, in schimb, avea o saritura mai dificila si-i era suficient un 6.50-7 pentru a lua bronzul. Cât ne mai chinuisem si cu aceasta saritura, pe care am introdus-o in program relativ recent! Lui Alin nu-i iesea si pace. Pâna intr-o zi, când, revenit din America, Gabi Chereches mi-a aratat un exercitiu complementar, care te ajuta sa comprimi totul. Asa a prins, in sfârsit, smecheria si omul meu”, povesteste antrenorul Gavriliu.

Flori de la Camelia Potec

Alin a sarit de 6, 57 si l-a devansat pe ucrainean cu doua puncte. Numai ca saritura de bronz, cu care Rontu si Gavriliu si-au spart capetele câteva luni bune, nu a fost vazuta si de antrenor. Cu pulsul intrat in ritmul bateriei lui Lars Ulrich, Adi Gavriliu a iesit din bazin chiar inaintea ultimei sarituri: „Mi-a fost teama sa nu mi se sparga vreun vas de sânge”. Saritorul SCM Bacau n- a observat nimic: „De obicei, sunt atent la concurs. Asa s-a intâmplat si acum. De-abia dupa, am aflat ca dom’profesor plecase”. Când Adi Gavriliu s-a intors in bazin, numele lui Alin Rontu era scris pe imensul tablou electronic cu litere de bronz. In timpul acesta, la Bucuresti, presedinta Federatiei de Natatie, Camelia Potec alegea florile cu care urma sa-i intâmpine pe cei doi laureati la aeroportul Otopeni, la Bacau, familia Rontu mobila dormitorul lui Alin, drept cadou, iar Rares Gavriliu, viitorul elev de clasa intâi, privea indelung poza lui tati cu care dormise sub perna pret de trei saptamâni la rând. In ceea ce-i priveste pe domnii care raspund de Bazinul Olimpic de Inot, probabil ca isi storceau mintile cum sa mareasca, din nou, chiria performerilor de la SCM Bacau. Pentru ca, nu-i asa, in ochii unora, o medalie de bronz la Europene nu valoreaza nici cât o para chioara.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ