Pompierii, in sufletul tuturor

2


Nu v-as putea spune de ce sunt indragostit de pompieri. De pompierii aceia care se arunca neconditionat in foc, vreau sa spun, de cei care nu cauta dupa misiune camerele de filmare pentru a fi eroizati. De oamenii aceia minunati care pleaca in fiecare zi de lânga copii, sotie, familie, pentru a se arunca in foc. Ca sa fiu sincer pâna la capat, nu sunt indragostit si de acei pompieri cocosati de fireturi care cocheteaza cu sponsorizarile si firmele amice care traiesc pe seama obiectului de activitate al eroilor focului.

N-am rude, n-am prieteni pompieri. Dar ii am in topul sufletului pe acesti oameni care traiesc infratiti cu riscul. Ei merg zilnic pe front, dar la paradele festive ale natiei nu sunt vedete. Habar n-am ce salarii au, dar nu i-am vazut ca vedete nici in marea harmalaie sindicalista. Ii respect atât de mult, incât, intr-un timp, chiar voiam sa scriu despre faptul ca mari personalitati ale lumii ii invoca mereu cu mare respect, in contexte de-a dreptul surprinzatoare. Am ales pentru ziua celor cu statuie-n sufletul meu doua repere ale cugetarii…

Cine s-ar fi gândit, de pilda, ca un Franz Kafka, omul care cocheteaza admirabil cu absurdul, i-ar putea invoca si pe pompieri. Si unde? Intr-o scrisoare tulburatoare de dragoste pe care, nu doar pompierii o pot gasi integral in ,,Scrisori catre Milena (Kafka, ,,Opere complete”, vol. VI, Editura Univers, Bucuresti, 2000). Iata un fragment care le va pune inima pe jar si pompierilor: ,,Aseara te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce stiu e ca ne topeam unul în celalalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc ca am stins focul cu hainele, am luat o manta veche si te-am batut cu ea. Dar transmutatia se petrecu si era atât de intensa, ca tu nici macar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, si tot eu eram cel care a încercat sa stinga focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul si nu a facut decât sa-mi confirme o frica mai veche de-a mea, cum ca asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns si pompierii si cumva, tu ai fost salvata…”

Mai amintesc doar faptul ca Sigmund Freud, vorbind despre fostul sau colaborator devenit apoi neprieten, psihanalistul Otto Rank, spunea ca rezultatul tehnicilor sale este comparabil cu efectul pe care l-ar obtine pompierii care, in cazul unui incendiu provocat de o lampa cu petrol, ar proceda, pentru scaderea considerabila a timpului de stingere, la aruncarea in afara incaperii a lampii care a zamislit sinistrul…

Sa-i imbratisam pe pompierii despre care v-am spus ca-mi sunt dragi. Ceea ce altii numesc eroism este truda lor zilnica.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

  1. Bravo, frumos a-ti punctat,au salariul nu foarte mare,in comparație cu riscul meseriei,nu au asigurare,dar sunt mulțumiți deoarece practică meseria din pasiune.Respect pentru ce ați scris.Multumim!

LĂSAȚI UN MESAJ