Pomeni electorale

Peștele de la cap se împute. Am învățat asta pe vremea lui Ceașcă, alături de multe alte pilde împrumutate din popor sau adunate de la gânditorii admiși de regimul de pe-atunci.

Toate au rămas valabile și în ziua de azi (sau mai ales în prezent). Ideea e că lucrurile merg anapoda de atâția ani taman din cauza nemerniciei politicienilor care s-au gândit la perspectiva confortului personal, decât la efectele de-a dreptul nocive la nivelul populației.

Vorbesc aici despre numeroasele măsuri care s-au dovedit, în timp, a fi populiste, așa cum sunt pomenile electorale de tot felul pe care le-au împărțit cei care și-au dorit consolidarea fotoliilor de parlamentari – de la ajutorul social acordat pe Legea 416/2001 (care, de mai bine de 15 ani, a încurajat lenevia, ajutând din plin la distrugerea mici economii) la alocațiile de susținere pe care statul, cică!, le acordă celor care își trimit copiii la școală.

Or, toate aceste măsuri adoptate pompieristic, pe genunchi, fără să aibă în spate o analiză corectă a lucrurilor nu fac decât să ne transforme, pe zi ce trece, într-o nație plină de inculți și de milogi. Mă gândesc, poate că asta se și dorește, adică, oamenii să fie aduși întocmai la un nivel cât mai coborât de educație, astfel încât să fie mai ușor de stăpânit, de manipulat.

E diabolic! Îi înțeleg pe germani care, de pildă, le acordă rezidenților acel ajutor de locuință/chirie/întreținere, atât persoanelor care locuiesc cu chirie, cât și celor care locuiesc în imobile private. Atenție, ajutoarele astea se dau nu doar șomerilor, ci și angajaților prost plătiți sau întreprinzătorilor ale căror venituri din muncă se află sub limita existenței.

Da, măi, dar e Germania. Ce naiba?! Acolo, chiar se muncește, iar patronii ori statul îi plătește așijderea. Iar, legile sunt legi, nu pomeni electorale. Am zis.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"